Prim-ministrul României de după Revoluția din 1989 a vrut să desființeze Steaua și Dinamo, cele mai importante cluburi ale sportului românesc la momentul respectiv, situație care se menține de altfel și în prezent.
De fapt, acest scenariu a fost foarte aproape de materializare încă de pe vremea când Nicolae Ceaușescu se afla încă la putere, el fiind decis să facă acest lucru în cazul în care naționala de fotbal a României nu s-ar fi calificat la Cupa Mondială din 1990, dar nu a mai fost cazul de așa ceva, întrucât „tricolorii” au reușit atunci în cele din urmă să obțină biletele pentru turneul final din Italia, chiar dacă pierduseră prima manșă a dublei decisive contra Danemarcei.
Prim-ministrul României de după Revoluție a încercat să desființeze cluburile Steaua și Dinamo
Ulterior, primul Guvern format după Revoluție, condus de Petre Roman, a luat foarte serios în calcul posibilitatea ca Steaua și Dinamo să fie demilitarizate, pentru ca se constitui ca echipe profesioniste așa cum era perceput acest concept la nivelul sportului din Vestul Europei, chiar dacă la acel moment în România nu exista un cadru legislativ în acest sens, demers care ar fi fost sinonim cu desființarea celor două cluburi istorice, pentru că ele nu ar mai fi avut posibilitatea de a-și susține din punct de vedere financiar activitatea.
Pe de altă parte, mai exista și alte componente care să argumenteze necesitatea desființării celor două entități, una reprezentată de ștergerea memoriei comunismului din mentalul colectiv al poporului român și alta constituită de faptul că s-ar fi încurajat în continuare o „competiție neloială” în cazul în care ele și-ar fi continuat activiatea în forma de la acea vreme.
În cele din urmă, din diferite motive, s-a abandonat această intenție și s-a ajuns ca în anii ’90 Steaua și Dinamo să fie privatizate într-o anumită măsură, la cererea UEFA, în niște demersuri care au generat ulterior conflicte de identitate care se desfășoară inclusiv în prezent, în special în cazul clubului din Ghencea, existând totuși și legat de „câini” anumite probleme de acest gen.
În cele din urmă s-a ajuns ca ele să fie privatizate în anii ’90, la impunerea UEFA
Pe lângă acest scenariu, care a devenit realitate în cele din urmă, respectiv cel în care cele două rivale bucureștene și-au continuat totuși activitatea, până în prezent, în 1990 au mai existat trei variante de lucru pe masa Guvernului Petre Roman, iar toate conduceau către desființarea cluburilor Steaua și Dinamo, sub o formă sau alta.
În primul rând, s-a luat în calcul posibilitatea ca Steaua să își schimbe denumirea în Carmen București, iar Dinamo în Unirea Tricolor București, fiind practic vorba despre o „întoarcere la origini” pentru ambele, cele două echipe numite fiind cele care s-au desființat pentru a le lăsa locul celorlalte două în prima ligă de fotbal a României în momentul în care s-au înființat.
De asemenea, s-a mai vehiculat scenariul în care Steaua și Dinamo ar fi urmat să se desființeze, iar ulterior din ele să rezulte un singur club de fotbal, FC București, care ar fi urmat să se antreneze în complexul din „Ștefan cel Mare” și să își dispute meciurile de pe teren propriu pe fostul stadion „23 August” sau „Lia Manoliu”, cum s-a numit după 1989 stadionul care în prezent poartă denumirea de „Arena Națională”, după reconstrucție.
Nu în ultimul rând, s-a mai dorit chiar și desființarea definitivă a celor două cluburi de fotbal, fără vreun „artificiu” ca cele anunțate anterior, caz în care patrimoniul lor ar fi trecut în administrarea statului, iar jucătorii legitimați la acel moment ar fi urmat să se întoarcă la echipele de la care fuseseră aduși anterior sau să devină liberi de contract și să semneze apoi cu orice alt club.
