Gheorghe Mihali (58 de ani), fostul internațional român, a vorbit, în exclusivitate pentru Sport pe Surse, despre meciul epocal jucat de naționala noastră în compania Columbiei, de la Campionatul Mondial din 1994.
Fostul apărător central a explicat emoțiile trăite în victoria memorabilă obținută împotriva sud-americanilor, dar a și prefațat traseul „tricolorilor” de la EURO 2024. Înainte de asta, Gheorghe Mihali s-a decis pe cine mizează în al doilea meci de pregătire programat în această lună pentru fotbaliștii lui Edi Iordănescu.
Gică Mihali, amintiri fabuloase despre România – Columbia
R: Cum v-ați mobilizat înainte de acel meci și cum ați reușit să intrați atât de montați pe teren?
G.M: În primul meci, pentru mine, dacă este să o luăm așa, era primul meci la un Campionat Mondial. Niciodată în viața mea nu credeam că pot ajunge vreodată la un Campionat Mondial. Și nu oricum, mai ales jucând cu Columbia, o echipă care era dată de toți ca și viitoare campioană mondială. Toată lumea o susținea și spunea că joacă extraordinar. Aveau jucători unul și unul și ne-a mobilizat poate, puțin, și frica, pentru că nu este ușor. Te gândeai că se uită tot globul pământesc la tine, mai ales România. Eram și noi stăpâni pe noi, făcuserăm o pregătire foarte bună în Italia. Nici noi nu eram o echipă de neglijat și mai ales că știam totul despre ei, cunoșteam adversarul și i-am analizat foarte bine.
Exceptând jocul nostru strălucit, am beneficiat și de Stelică (n.r. Bogdan Stelea) care a făcut un joc foarte bun, un meci extraordinar, a scos trei ocazii extraordinare.
R: Înainte de meci, mai țineți minte discursul selecționerului sau ce v-ați vorbit, voi jucătorii, în vestiar?
G.M: Înainte de meci, a fost și deschiderea și acolo era un vestiar mare de tot, imens. Eu nu am văzut în viața mea un vestiar așa de mare. Cel mai mult a vorbit Hagi înainte, cred că a vorbit vreo 20 de minute în continuu fără să se oprească. Ne-a transmis să avem încredere, că putem și că și noi suntem buni, chestii de mobilizare.
R: Ce amintire vă vine în minte prima dată când vă gândiți la meciul acela?
G.M: Îmi vine în minte un moment de dinaintea meciului, când am ieșit afară și am văzut marea aia de suporteri galbeni, toți cu peruci în cap. Au fost vreo 100.000 de suporteri, îmi aduc aminte pentru că era imposibil să nu te atingă ceea ce strigau ei din tribună și am văzut o imensitate de oameni.
Rodion Cămătaru, peste columbianul Valencia
R: Vă amintiți de un duel mai puternic din timpul partidei?
G.M: Eu îmi aduc aminte de duelul meu cu Valencia (n.r. atacantul columbienilor), pentru că pentru asta m-am pregătit tot timpul. Știam că Valencia este printre cei mai buni jucători de la Columbia. Juca la un club imens, la Bayern Munchen și m-am focusat foarte mult pe ceea ce face, cum face. Nu prea m-am speriat de el, pentru că era un jucător puternic, ceea ce mie îmi convenea. Nu avea o viteză și o reacție senzaționale. El era puternic așa ca mine și mi-a convenit acest lucru.
R: Cât de greu a fost să îl marcați pe Valencia, față de alți jucători?
G.M: Nu a fost o mare diferență față de Cămătaru (n.r. Rodion Cămătaru), cu care jucasem când eram mai tinerel. Cred că mi-a pus mai multe probleme Cămătaru decât Valencia.
R: Cum i-ați simțit din teren pe columbieni?
G.M: Columbienii erau foarte buni și foarte siguri pe ei, siguri că ne vor învinge. Erau siguri și că ne dau foarte multe goluri și că or să facă spectacol cu noi. Au intrat pe teren așa și fotbalul te pedepsește.
R: Ce s-a discutat în timpul celor 15 minute dintre cele două reprize ale confruntării?
G.M: La pauza meciului, ne-a dat Nea Puiu (n.r. Anghel Iordănescu) câteva indicații, ne-a spus să fim organizați, să creăm densitate în jumătatea proprie și să nu le dăm spații. Știu că Lupescu trebuia să aibă grijă foarte clar de Valderama. Eu și cu Didi Prodan de cei doi atacanți și să mergem pe planul stabilit de dinainte.
R: Cât de importantă a fost victoria aceea de la Campionatul Mondial și pe ce loc ați pune-o într-un clasament al meciurilor jucate de-a lungul carierei?
G.M: Eu zic că prima mea victorie importantă în viața de fotbalist a fost după meciul Dinamo-Sporting, atunci când i-am eliminat pe Sporting, 2-0. După aceea, România cu Țara Galilor, 5-0 la pauză, când i-am spulberat pe galezi. Să vă uitați la Țara Galilor ce echipă avea. După aceea, cred că a fost meciul cu Argentina și mai apoi cel cu Columbia.
R: Cum a fost să jucați în condițiile acelea grele, pe o vreme atât de caldă?
G.M: Nu ne-am mai gândit noi la căldură, ne fierbeau picioarele. Era infernal de cald, dar să știți că puținii suporteri pe care i-am avut acolo i-am simțit extrem de tare ca fiind alături de noi.
R: Cum s-a petrecut după meci?
G.M: După meci, eram cu toții bucuroși, în vestiar era sărbătoare mare, după aceea am plecat la hotel. Nea Puiu ne-a dat voie pentru două-trei ore să stăm cu familiile. Acolo, în hotel, la noi, în recepție, am mâncat ceva. Am stat vreo două ore cu soția, maximum, iar a doua zi același program.
R: Credeți că rămâne acel meci, cu Columbia, cel mai bun din istoria naționalei sau sunt altele care îl depășesc?
G.M: Am auzit vorbindu-se de România-Anglia, de la Campionatul Mondial din Mexic și de România-Rusia, din 1990, un meci senzațional făcut de Lăcătuș, ca fiind cele mai bune meciuri ale echipei naționale.
România – Columbia, episodul 4
R: Mâine jucăm cu Columbia pentru a patra oară de-a lungul timpului. Meciul va fi la Madrid. Cine pornește cu prima șansă la victorie?
G.M: Columbia este favorită în meciul de mâine, clar. Normal, la prima vedere, putem să spunem că este un duel disproporționat, pentru că Columbia, în ultimele 20 de meciuri, de doi ani și ceva este neînvinsă. Acum două zile, au bătut Spania. Este clar că ei sunt favoriți, dar nu uitați niciodată că, în fotbal, un meci nu seamănă cu altul. Dar nu cred, totuși, că vor folosi aceiași echipă ca în meciul cu Spania, vor avea și ei schimbări în echipă.
R: Cum vi s-a părut meciul României cu Irlanda de Nord?
G.M: După ce ai pauză mai multe luni de zile, durează până jucătorii României vor reintra în formă. A fost un meci acceptabil cu Irlanda de Nord. Nu am avut de la început pretenții prea mari, mai ales că unii jucători au probleme pe la echipele de club și mă gândeam că așa o să fie. Mă gândesc că la un turneu final este altceva, te mobilizezi, este un meci oficial, numai atmosfera îți dă un impuls, o încrâncenare.
R: Cine v-a impresionat în mod deosebit, ce jucător v-a atras atenția în partida de pe „Arena Națională”?
G.M: Mi-a plăcut Ianis Hagi când a intrat, pentru că are mentalitate bună, poftă și tupeu, multă inițiativă. Nu cred că vreodată ar putea să joace Cicâldău în fața lui. Hagi, chiar și când joacă pe un post cu care nu este familiarizat, dă randament bun. La EURO, i-aș da mai multe șanse lui Hagi.
R: Cum vedeți șansele de calificare din grupa naționalei la turneul final din Germania?
G.M: Dacă vine Ucraina în grupa României, va fi foarte complicat, sunt favoriți în fața noastră, cu toate că nu au arătat cine știe ce cu Bosnia. Totuși, au o echipă foarte bună ucrainenii. Avem șanse să ne calificăm, mai ales că sunt patru echipe care se vor califica și de pe locurile trei. Belgia au și ei probleme”.
Gheorghe Mihali a strâns, de-a lungul timpului, 31 de selecții în tricoul reprezentativei țării noastre, dar nu a marcat niciodată pentru România. Dinamo București, Olt Scornicești și Guingamp sunt formațiile care apar în portofoliul fostului fundaș central.
