Sabin Ilie, 48 ani, are un discurs dur la adresa ciudățeniilor din fotbalul românesc. Episoade inedite: trucul de la negocierile cu Fener spre a obține un salariu mai mare, pactul secret cu Lucescu jr. pentru a ocoli furia galeriei rapidiste, cum a refuzat o ofertă de top de la FCSB
Sabin Ilie – povești spectaculoase din carieră
Pe cât a fost de combativ în fața porților adverse, pe atât de prețios e la vedere Sabin Ilie în ultimii ani. Aparițiile în spațiul public le numără pe degetele de la o mână. Dar verbul și fraza nu și le-a îmblânzit. E franc și curajos în discurs, așa cum se prezenta și în careurile rivalilor. ”Înțeapă” când elegant ca un spadasin, când abrupt precum un boxer în căutarea KO. Înainte de toate însă, e savuros nevoie mare cu felul său de a povesti, așa că viitorii nepoți se vor putea bucura de un bunic grozav. Să-l ascultăm, așadar, pe cel mai prolific golgeter al Ligii 1 postrevoluționare: 31 reușite în ediția ’96-’97!
”Nu eram suficient de bun pentru Știința”
– Sabin, spune-ne, te rog, cum o mai duci? Ce mai faci?
Mai mult pe-acasă! Și mă ocup de firma de impresariat cu frate-miu, cu Adrian. Din păcate, nu prea mai avem loc în fotbalul de azi. Am fost o perioadă scurtă director sportiv la Clinceni. A însemnat însă un timp pierdut. Politicul s-a băgat adânc în fenomen, iar asta e una dintre explicațiile pentru care nu mai avem deloc performanțe. Că se ocupă tot felul de ”pricepuți”!
– Hai să ne întoarcem mai bine în timp la începuturile tale! Cum de n-ai ajuns niciodată la Universitatea Craiova?
Așa a fost să fie! Copil fiind, nu lipseam de la niciun meci al Universității. Realist, nici nu eram atunci suficient de bun pentru a face pasul la Știința. Am avut însă șansa să ajung la Jiul IELIF pe mâna lui nea Aurică Beldeanu. Și multe lucruri m-a învățat! Am trecut la Electro după numai șase luni. Dar apoi, prins într-un anturaj prost, am lăsat-o baltă cu fotbalul și plecasem prin Ungaria.
”Dădusem trei goluri și mă simțeam mai tare ca Ronaldo”
– Te-a ”agățat” însă Romică Pașcu la Brașov până la urmă!
Am mers la o partidă U Craiova – FC Brașov 5-0. Când am văzut cum au jucat oaspeții, mi-am zis că eu ies golgeter dacă merg acolo. După meci, tata, fost arbitru, m-a prezentat lui Romică Pașcu, președintele Brașovului. Am semnat în curând pe trei ani, am început titular, am dat vreo zece goluri și m-a ochit Steaua.
– Gabi Stan, antrenorul Brașovului, spunea cândva că ai fost cel mai dificil jucător cu care a lucrat: indisciplinat, neascultător, mai fugeai la Craiova!
Pe jucătorii înzestrați cu un talent special trebuie să știi cum să-i iei. Am ajuns pe la 18 ani la Brașov și, după ce am dat vreo trei goluri, mi se părea în mintea mea că sunt mai tare ca Ronaldo brazilianul. Îi mulțumesc lui Gabi Stan că a avut însă încredere în mine și mi-a explicat cu răbdare cum stau lucrurile în realitate. Mă mai supăram când nu mă băga, iar antrenamentele erau dure. Dacă nu ai o mentalitate puternică, vei capota! Gabi Stan avea și fler, simțea jucătorii. Nu ca unii de azi care se numesc antrenori doar că stau pe bancă.
”Ai vreunul mai bun decât Drăgușin?”
– Vrei să spui că Charalambous nu e antrenor de Liga 1?
Nu vedem nimic! Ce face? Transmite mai departe ce zice Gigi? Dacă-i spune patronul să țină mâine antrenament de jumătate de oră?
– Ești de acord însă cu discursul că, pentru a comanda Gigi Becali, echipa aceasta trebuie să fie antrenată înainte?
Trebuie să aibă cine s-o antreneze. Cum dăm de niște danezi prin cupele europene, încasăm zece goluri. Noroc că s-a calificat acum naționala la Euro și-i felicit pentru performanță! Am reușit și noi să mai intrăm în lumea bună.
”Nu era niciun dezastru dacă nu ne calificam, pentru că în țară nu mai e nivelul de la cluburi de pe vremuri, care ofereau altă anvergură și naționalei. Plus că pe afară aveam jucători care mergeau în cupele europene destul de departe, aproape de trofeu. Un turneu final e însă altceva. Depinde de o zi, de un moment”
– Greu de gestionat situațiile lui Drăgușin și Horațiu Moldovan, nu?
Avem pe altcineva mai bun? La portar poate mai există soluții, dar cu Drăgușin ce facem? Nu văd altul la nivelul lui, chiar dacă nu joacă prea des. Și, oricum, știi ce înseamnă să te antrenezi la nivelul lui Tottenham? Adevărul e că sunt posturi la lot la care nu există concurență. Mai e și situația lui Ianis.
”Ianis a greșit când s-a dus în Spania după accidentare”
– Da, alt mare semn de întrebare!
Dar el merită să fie la Euro! Chiar dacă joacă mai puțin. A făcut însă o greșeală când a ales să se ducă la Alaves imediat după accidentare. Nu avea deloc meciuri în picioare. Ar fi trebuit să mai rămână un timp la Glasgow, să se pună bine la punct fizic. Nu era încă la nivelul ligii spaniole.
”Eu când am plecat la Valencia am făcut-o într-un moment just al carierei, numai că puțină lume își mai aduce aminte un detaliu important. Am jucat permanent în pregătiri, dar, înainte cuo săptămână de startul sezonului, mi-am rupt piciorul. Am mers o perioadă în cărucior și am avut nevoie de vreo șase luni de recuperare. Asta a schimbat tot”
– E o poveste interesantă despre transferul tău la Fener. Marcel Pușcaș, care era președinte la Steaua, a scris în cartea lui că, prin Giovanni Becali, s-a făcut o întreagă poveste de marketing în Turcia pentru a-i forța pe cei de la Fener să scoată mai mulți bani. Dădeau la început doar 800.000 dolari, au săltat apoi la 1,5 milioane. Știi aceste culise?
Am citit, dar îl contrazic. Am înscris 31 de goluri în acel campionat. Devenisem al treilea golgeter din Europa, după Ronaldo și Hakan Sukur. Am rămas până azi cel mai prolific marcator din Liga 1 într-un sezon. Nu era suficient pentru a fi plătiți acei bani? Mă urmăriseră la vreo patru-cinci partide. Am avut ofertă și de la Dortmund. Dar am ales Fener fiindcă era și frate-miu la Galata. Și-i reveneau și mai mulți bani lui Giovanni din transfer. Partea lui, normal!
”M-am ridicat de pe scaun să plec! Au mai plusat cu 100.000 dolari!”
– Ai fi ales altceva dacă nu te împingea de la spate și Giovanni?
A fost prea mare oferta ca s-o refuz. La Steaua încasam 5.000 de dolari pe sezon, adică bani de-o garsonieră. Plus prime mai mari, e drept, de prin Champions League. Dar la Fener, la 22 de ani, ajunsesem la 70.000 de dolari pe lună! Cumpăram patru apartamente numai dintr-un salariu.
– Ce-ai făcut cu primii bani încasați grămadă de la turci?
Stai să vezi o fază la negocieri de mi-a zis Giovanni că sunt nebun! Oamenii mi-au propus la început vreo 500.000 dolari. Am jucat puțin teatru, am spus că nu e bine. M-am ridicat și am vrut să plec. Și Giovanni a reacționat: ”Băi, Sabine, stai jos! Stai aici, unde te duci?”. Iar ăia au mai plusat imediat cu 100.000 de dolari. ”Asta e altceva!”. Știam că aveam o cotă foarte bună, mă căutau și alte cluburi, așa că mi-am permis să joc o scenetă.
– Și, totuși, ce ți-ai luat mai întâi?
O mașină normală și un apartament din primii bani. Îmi stătea mintea doar la cum să joc, să mă pregătesc. Oricum, aveam cel mai mic salariu dintre stranieri. Nu mă comparam, de exemplu, cu Okocha, care încasa patru milioane.
”Dacă-i tai lui Daniel Niculae pasele de la mine, rămâne cu cinci goluri”
– Când ai venit cu Fener în Ghencea, pentru meciul cu Steaua, ți-ai luat fluierături și huiduieli pentru toată cariera. Te-a enervat momentul ăla?
Înjurături pe bandă rulantă! Nu scapi nevătămat, indiferent cum te cheamă! Plecasem de șase luni în Turcia, dar m-au tratat ca la ușa cortului. Asta deși câștigasem trofee cu Steaua. Ce să faci? Lași capul jos și mergi mai departe. În ziua de azi, unii se întorc și sar la bătaie!
– Unde te-ai simțit cel mai bine: Steaua, Dinamo, Rapid?
Steaua și Rapid. La Steaua eram un copil, la început de drum. Am avut șansa de a beneficia de prietenia lui Lăcătuș, care m-a iubit mult. Îmi zicea ”nebunică”. Și azi suntem amici. M-a învățat o grămadă de lucruri. Îmi mai scăpa și câte un ”capac” după ceafă. Dar Marius m-a ajutat enorm. În schimb, la Rapid am ajuns la maturitate. Trebuia să-i trag eu pe alții după mine. La centenar însă, peste ani, m-au uitat!
– Te-a deranjat că nu ai fost chemat?
M-a durut în sufletul meu. Nu cred că am îmbrăcat degeaba tricoul Rapidului. Nici n-am discutat cu nimeni de acolo pe tema asta. Cu cine? Cu Daniel Niculae? Dacă-i tai pasele primite de la mine, rămâne cu cinci goluri în CV. Glumesc! Chiar mi-e drag Nico! Asta-i viața!
”Patronii să stea direct pe bancă, de ce să ne mai complicăm!”
– Cu cele două Craiove cum te împaci?
Băiatul ăla se trezește și schimbă vreo cinci antrenori după ce-i trece prin cap.
– Te referi la Rotaru sau la Mititelu?
La amândoi, dar mai ales la Mititelu. Au ajuns să-l copieze toți pe Gigi. Mă bucur însă că a apărut în fenomen un patron serios. Mă refer la Șucu. În următorii ani, Rapidul va deveni o forță. Au altă viziune. Omul a și zis că n-are ce căuta în vestiar, să facă schimbări, să se bage la pregătire. Altfel, de ce-ți mai pui antrenor? Eu spun că e mai simplu să vină direct pe bancă cei care dictează, nu? Ce să ne mai complicăm!
”Sunt născut în Craiova și cam știu ce se întâmplă la cele două cluburi. Lumea cunoaște doar vreo 30 la sută din ce se petrece”
– Ai putea lucra la CSU sau la FCU?
Să mă duc pentru ce? Să-mi dicteze Mititelu pe cine să schimb? Mai bine stau acasă!
”Octavian Popescu nu mai driblează pe nimeni”
– Ți se pare că Rapidul mai poate ajunge din urmă pe FCSB?
Doar dacă mai face nea Gigi vreo nefăcută! Parcă îi mai trebuie ceva în plus Rapidului. Nici Bergodi nu poate realiza minuni. Dar se vede oricum un salt incredibil de când a venit Șucu. Apare însă mereu o inconstanță, boală generală la formațiile din România.
– În Octavian Popescu mai ai încredere?
Domne, nu sunt oameni la FCSB care să-i spună: ”Băi, băiatule, nu faci bine ce faci!”. De trei ani a rămas un copil. A trăit un sezon din talent, apoi de doi ani nu mai driblează pe nimeni. Îmi zic oameni din Spania care l-au urmărit că n-are nicio șansă să joace acolo. S-au uitat la picioare și le-a fost de ajuns. În fotbalul de azi nu poți face diferența dacă n-ai forță. Și un jucător român, dacă-l atingi puțin cu degetul, cade imediat după un sprint de cinci metri.
”Pe Coman vreau să-l văd la națională, nu când bate pe Voluntari”
– Coman?
E singurul care se apropie de ceea ce trebuie. Poți încasa pe el vreo opt-nouă milioane de euro în Europa, poate 14-15 milioane prin China sau Arabia Saudită. Dar de ce ai alege campionate unde mergi la sfârșit de carieră, să te aranjezi financiar? Coman prinde însă trei-patru partide bune, apoi scade randamentul sau se accidentează. Nu e obișnuit să țină ștacheta sus pe termen lung. Nu mă interesează cum joacă cu Voluntari. Vreau să-l văd la națională, unde a cam șchiopătat la nivel mare. La fel cu Olaru: n-am văzut în viața mea așa ceva!
– La ce te referi?
Îi spun eu dacă nu-i semnalează nimeni din anturaj: când îl atinge cineva, se tăvălește de șase ori în stânga, de alte șase ori în dreapta, se ține de picior, dar, după o secundă, reintră imediat nevătămat. Vezi așa ceva prin Anglia? Ălora le e și rușine să cadă dacă nu e ceva cu adevărat serios. La noi sunt toți titirez! De-aia îi și pun pe arbitri în situații sensibile.
”Olaru trebuie educat puțin pentru rigorile internaționale. Șlefuit! Să stai zi de zi de vorbă cu el. Să învețe mereu ceva nou”
”Aveam pistoale la Steaua, ne vedeam John Wayne”
– Hai să mai relaxăm discuția! E adevărata povestea că ai tras cu pistolul în discotecă?
Exagerări! Lucrurile au stat altfel. La Steaua, ne-am luat aproape toți pistoale cu gaze. Ne vedeam John Wayne. Umblam cu bani după noi, se mai putea lua unul-altul de tine, te mai protejai. Iar într-o seară eram în discoteca lui Adi la Craiova și-a apărut o situație mai tensionată. Am scos pistolul, doar m-am jucat puțin cu el. L-am arătat, mare, frumos. Dar n-am tras!
– S-au speriat însă oamenii, nu?
S-au speriat un pic! Eu însă nu m-am certat cu nimeni. Nu înțeleg cum mi s-a creat această imagine. Cu pistolul respectiv am tras de câteva ori în sus. Am fost și vânător la viața mea. Dar l-am predat după câțiva ani.
– Spune-ne o istorie vânătorească?
Cea mai simpatică e când am fost la o partidă de vânătoare cu nea Piți pe la Bacău și ne-am pierdut prin pădure. Ne-am rătăcit pe munte, fără telefon, fără nimic. Eu căram rucsacul, nea Piți după mine. Am găsit drumul abia după vreo trei ore. Ăilalți ne-așteptau de mult la sosire.
”Am tras în special la mistreți, la fazani, la rațe. În prezent mai trag cu pușca doar la talere. Mă ocup mai mult de pescuit. Cea mai mare captură a fost un crap de vreo 21 de kilograme”
”Am plecat când am văzut ce făcea Porumboiu prin vestiar”
– Ai lucrat cu mulți antrenori importanți, Dan Petrescu, Zenga, Olăroiu, Lucescu junior. Dar cu Răzvan, la Rapid, ai avut o ceartă zdravănă la despărțire! Te-a executat! V-ați împăcat?
Ha, ha, ha! Suntem buni amici, Răzvan e antrenor de o calitate umană excepțională. N-ai cum să te cerți cu el. Atunci a trebuit să regizăm împreună despărțirea. Primisem o ofertă de nerefuzat din China, foarte mulți bani în joc. În schimb, galeria nici nu voia să audă că plec. Era o situație sensibilă, așa că Răzvan și Dinu Vamă au venit cu unica idee viabilă. ”Sabin, spunem că n-ai venit la antrenamente, indisciplină și suntem nevoiți să renunțăm la tine! Așa o facem, altfel ne sare lumea în cap!”. Și așa am și procedat, pentru că nu puteam să dau cu piciorul la un salariu nemaipomenit.
– Cât?
Un milion de dolari la Changchun Yatai. Când mi-au dat ăia banii, m-am și cocoșat. Mă durea spatele să-i car! A fost cel mai mare salariu din carieră.
– Și de la Vaslui a rămas un episod tulbure: că ai plecat cu 40.000 de dolari, iar Porumboiu i-a cerut apoi lui Rednic, antrenor atunci în Moldova, să-i dea el banii înapoi, că te recomandase la transfer.
Doamne iartă-mă! Omul e nebun! Cum naiba se lipesc numai de mine poveștile astea? Venisem din China, unde avusesem niște probleme medicale, și m-am dus la Vaslui ca să-mi păstrez tonusul de competiție. Și le-am zis: ”Îmi dați 50.000 de dolari și, dacă vreau să plec în ianuarie, nu mă lăsați până nu vă returnez suma”.
– Și?
M-am întors în China, la Jiangsu. Au achitat ăia suma, iar Răzvan Zamfir a scos banii din bancă să-i dea lui Porumboiu. L-a sunat înapoi după câteva minute că 2.000 de dolari sunt falși. Incredibil! La Vaslui am jucat practic pe gratis. Am plecat însă când am văzut ce făcea Porumboiu prin vestiar. ”Scoate-l p-ăla! Bagă-l pe ăla!”. Un zăpăcit!
”Dacă nu dai bani la lăutari, nu ești om”
– Sabin, ți-a cam plăcut însă viața, așa-i?
Toată lumea zice de mine că sunt petrecăreț, dar nu m-a văzut nimeni în discotecă, în afara momentelor când mai mergeam cu echipa. La Steaua eram sufletul petrecerilor, la Dinamo am cântat cu Vali Vijelie la banchetul de după campionat. Asta cu lăutarii mi-a plăcut. Recunosc! Dar asta nu însemna că sparg și distrug tot în jurul meu.
– Mai cânți?
Sigur că da! Uneori împreună cu Adrian, care mă acompaniază la orgă. La mine nu se poate fără fotbal și fără muzică.
– Și cu niscaiva bani aruncați la lăutari, nu?
După posibilități! Înainte – mai mult, acum – cu limită. Dacă nu dai bani la lăutari nu ești om, nu?
„La final de carieră m-am simțit un om bogat. Nu însă financiar, ci prin prisma experiențelor de viață acumulate. Am intrat în fotbal un om, am ieșit altul. La început eram mai vulcanic, timpul și anturajul m-au mai ponderat însă”
”N-ai niciun drept să-ți bați joc de un antrenor”
– La Dinamo ai avut viață destul de scurtă în 2001. De ce?
Ion Marin nu prea mă băga, așa că am preferat să mă retrag singur. Asta deși semnasem un contract pe cinci ani după ce devenisem liber de la Valencia. N-am cerut niciun ban în plus după șase luni. Dar am vrut să plec fiindcă simțeam că regresez. În România nici nu există obiceiul acesta de a discuta cu fotbaliștii, de a gestiona separat situația fiecăruia. Păi, la Liverpool sunt vreo 18 team-manageri, care se ocupă individual de jucători, cu toate problemele care se ivesc. Noi avem un team manager la FCSB, doi la Craiova și unul pe la Cluj. Mă gândesc la patroni, care sunt și antrenori, și preparatori fizici, de toate!
– Neluțu Varga ți se pare că e din același film cu Mititelu?
Nu l-am cunoscut, dar când numești un antrenor și apoi îl iei la goană cu bâtele și-i închizi vestiarul nu arată deloc bine.
– Conflictul cu Șumudică, nu?
Exact! Păi, tu iei un antrenor să-ți bați joc de el? N-ai niciun drept! Dacă ești șmecher, îl chemi și-i spui: ”Uite aici banii, la revedere!”. Dar nu-l alergi pe la stadion.
A refuzat ofertă de 100.000 dolari pe sezon de la Gigi Becali
– Mutu are parte deocamdată de liniște, sunt și prieteni.
Nu există prietenie. Dacă n-o să aibă performanțe, îl va zbura direct, îl va și jigni. Nu există respect față de antrenori în România.
– Adică te aștepți la valuri la CFR dacă Adrian va începe să scârțâie?
Daaa! Asta se poartă! Copiază unul de la altul. Nu știți ce-a făcut și Mititelu cu Pițurcă, un antrenor uriaș? Păi, îi trântești tu poarta în nas? Îl jignești în direct pe Lăcătuș? Cică îl strigau Lăcătuș când juca o miuță, fiindcă avea părul lung și semăna cu Marius. Eu cred că-l strigau Tarzan. Nicio legătură! Poți tu, patronul Mititelu, să-i contrezi la fotbal pe Hagi, pe Popescu, pe Adi Ilie, Lăcătuș sau Pițurcă? Niciodată!
– Te roade să revii în fotbal? Uite, poate director sportiv la FCSB, că postul e vacant, ce zici?
Ce să fac la FCSB? Mi-ar plăcea, dar nu mă pricep să răspund la telefoane, să apăs pe butoane.
– Îl pui pe silent!
E imposibil să te înțelegi cu Gigi. Aș putea să-l duc unde vreau eu din vorbe, dar ce sens are? Păi, cum îl dai tu afară pe Gâlcă după ce ți-a câștigat toate trofeele? N-am nimic cu el, dar, pur și simplu, n-aș avea ce să caut acolo. Când eram la FC Național, a venit cu Hrebenciuc la mine, voia să-mi dea 100.000 de dolari pe an, cel mai mare contract din România la ora respectivă. Dar i-am zis: ”Gigi, lasă-mă, te rog, că nu vin!”.
”Am fost la un pas să fug din cantonamentul naționalei”
– Ar fi valorat azi vreo 50 de milioane de euro un Sabin Ilie în vârful carierei?
Probabil că da la prețurile de azi! Mai ales la momentul cel mai bun de la Steaua, când am marcat 31 de goluri într-un sezon. Un singur lucru aș schimba însă în carieră. Subiectul cu naționala! Am prins doar un turneu neoficial în Thailanda, am mai fost rezervă. Aș fi vrut să joc la naționala mare, mai ales că selecționerii aveau la dispoziție doi frați talentați. În toată lumea asta, în situații similare, ambilor li s-a oferit oportunitatea de a juca împreună. N-a fost cazul, din păcate, cu mine!
– Ăsta e marele regret, că n-ai jucat măcar o dată împreună cu Adi în tricoul primei reprezentative?
Da. Că nu mi s-a oferit nicio șansă, în niciun context. Nici măcar în perioada când eram cel mai bun atacant din România, când chiar meritam să joc. Și nea Puiu, și nea Piți m-au ocolit. Sincer, am fost la un pas să fug din cantonamentul naționalei când știam că nu voi fi folosit deloc. Pentru mine a fost un pas înapoi.
– De ce?
– Veneam de la Fener, iar când mă întorceam la club mă întrebau ce-am făcut la lot. ”Pe bancă!”. Și ajungeam rezervă și acolo. Sigur, nu puteam intra înaintea lui Lăcătuș, de exemplu. Dar 15 minute aș fi meritat. A fost un meci cu nea Piți selecționer, parcă pe Giulești. Am plecat plângând după partidă. L-a băgat pe Marius Niculae, care avea vreo opt kilograme în plus după o accidentare, iar pe mine m-a păstrat pe bancă. Foarte frustrant!
- 20 de echipe se află pe CV-ul de jucător al lui Sabin Ilie, cele mai importante fiind Valencia, Fenerbahce, Steaua, Dinamo și Rapid
- 3 trofee a cucerit Sabin Ilie, toate cu Steaua: 2xtitlu, 2xCupa României (1996, 1997), Supercupa României 1995
