Răzvan Lucescu e omul momentului în Grecia. A câştigat campionatul cu PAOK Salonic, la mare bătălie cu granzii din Atena: Olympiakos, Panathinaikos şi AEK.
Ultimul meci, cel cu Aris, care a şi consfiinţit triumful (victorie 2-1), a avut o încărcătură aparte.
Lucescu jr. a plâns de faţă cu soţia
Înainte partidei de duminică, fostul selecţioner a avut un moment de slăbiciune în compania soţiei.
„Când înțelegi cu adevărat ce creezi și câtă lume își pune speranță în ceea ce faci tu, e o responsabilitate imensă. Și asta, într-adevăr, mi-a creat o mare emoție.
Înainte de a pleca de acasă, venisem să mă schimb după ședința de la prânz, și înainte de a pleca spre hotel, înaintea ultimei ședințe și apoi plecare către stadion, eram cu soția și undeva în fața blocului, că suntem undeva nu departe de Turnul Alb, era o nebunie, cu motociclete, cântau cu PAOK…
Și atunci am avut un moment… Ea s-a uitat la mine și a zis «Ce nebunie». Și-i spun «Tu-ți dai seama ce creem noi? Și ce așteptări sunt de la noi?». Și am avut un moment în care mi-au dat lacrimile de emoție”, a mărturisit Răzvan Lucescu la fanatik.ro.
Mircea Lucescu, discurs emoționant
Tatăl lui Răzvan Lucescu a asistat la victoria care a adus al doilea titlul cucerit de fiul său la cârma lui PAOK.
„E pentru prima dată când trăiesc un astfel de moment. A mai existat și titlul din urmă cu cinci ani, dar atunci parcă n-a fost chiar așa. O atmosferă absolut incredibilă!
A stat la mijloc la acest ultim meci și rivalitatea teribilă dintre PAOK și Aris, care a făcut ca suporterii lui PAOK să nu poată merge la meci din rațiuni de securitate.
Eu am mers cu un microbuz alături de conducere și ne-au băgat undeva în colțul stadionului, într-o capsulă de sticlă, izolați, de nici nu puteai respira”, a spus Mircea Lucescu pentru Sportpesurse.ro.
Și a completat: ”Am simțit această performanță din toată ființa mea. I-am mulțumit lui Răzvan că mi-a dat șansa să retrăiesc emoții similare cu cele pe care le aveam pe bancă. Dar sunt episoade incomparabile! Acum am fost în calitate de suporter, de tată. Foarte mare încărcătură!”.
