Leonard Doroftei a fost plecat timp de cinci ani în Canada alături de familia sa, iar acolo fostul mare pugilist și-a îndeplinit în sfârșit visul de a deveni antrenor de box.
Recent, împreună cu soția Monica și cei trei copii ai lor, Adrian, Alex și Vanessa, fostul sportiv s-a întors în România pentru a pune și aici bazele unei săli în care să îi învețe pe cei tineri tainele sportului în care el și-a făcut un nume la nivel mondial.
Dezvăluirile făcute de soția lui Leonard Doroftei: „Când l-am cunoscut nu știam ce face, cu ce se ocupă domnul”
La scurt timp după producerea acestui moment, cel poreclit „Moșul” a vorbit alături de soția sa despre începuturile relației lor, iar ea a dezvăluit, printre altele, că nici măcar nu știa cu ce se ocupa Doroftei în momentul în care ei s-au cunoscut.
„Eram foarte tineri… A fost o admirație! A fost foarte tare. O atracție între noi din primul moment. Și-a rămas între noi această atracție, nu s-a diminuat deloc. Când l-am cunoscut nu știam ce face, cu ce se ocupă domnul.
Pe parcurs am aflat…Nici măcar nu l-am întrebat. Aveam 16 ani… După ce-am aflat că face box a trebuit să mă uit la un meci de box de-al lui ca să înțeleg.
Ne-a fost greu, ne-a fost dificil (n.r. în Canada)! Faptul că am fost împreună, copiii au venit cu noi, asta ne-a dat putere. Plus că ne întorceam într-un loc pe care cât de cât îl cunoșteam. Mama și tatăl meu au rămas în România, fratele meu… Nu a fost ușor, dar împreună ne-am clădit un cămin și acolo. Și ne-am reîntors acasă după…
A mers foarte bine (n.r. revenirea acasă)! Ne-a umplut sufletul de bucurie. Abia așteptam. Noi n-am plecat în Canada ca să rămânem în Canada. Eram conștienți de asta. Întoarcerea acasă a fost un moment de fericire”, a spus Monica Doroftei, potrivit gsp.ro.
Marele regret din viața fostului pugilist
Cu aceeași ocazie, Leonard Doroftei a mărturisit că regretă perioada în care a deținut un restaurant în România, explicând bineînțeles și de ce:
„Aveam un restaurant, da. A fost odată, nu mai este. Chiar stau câteodată și mă gândesc de ce am luat această decizie de a avea un restaurant.
Acum, când văd ce pot face într-o sală de sport, câte lucruri pot să arăt copiilor într-o sală de sport, îmi vine să-mi dau pumni în cap singur. Că am intrat într-o lume pe care n-am cunoscut-o. A fost o curiozitate de moment, după care a devenit necesitate.
A fost o lume în care nu trebuia să fiu. Cârciumărie… Nu e lumea mea. N-a fost lumea mea. Eu mai am câte un reproș, că m-am purtat urât cu unii, cu alții. Asta e. Fiecare cu timpul, cu nervii lui.
Nu mai contează, nu contează cât am pierdut. Important e că sunt sănătos, mulțumim lui Dumnezeu!, și pot să o iau de la capăt să fac orice. M-am redescoperit ca antrenor și credeți-mă că sunt la un nivel foarte bun”.
