Mircea Lucescu a susținut în cursul zilei de joi conferința de presă premergătoare meciului România – Kosovo, programat să se dispute vineri seară de la ora 21:45 pe Arena Națională în etapa cu numărul 5 din această ediție de Liga Națiunilor, grupa C2.
Mircea Lucescu a surprins pe toată lumea înainte de meciul România – Kosovo: „Nu mă interesează să câștigăm și să fim pe primul loc, pe mine mă interesează ca nivelul de joc al acestei echipe să crească foarte mult”
Printre altele, selecționerul a dorit să puncteze că, mai mult decât de rezultatele propriu-zise, el este interesat în primul rând de modul în care se exprimă pe teren echipa națională a României.
El a făcut în acest sens inclusiv apel la trecut și a scos în evidență în mod special faptul că, tradițional, naționala țării noastre a prestat un fotbal ofensiv bazat pe posesie, în special în partidele contra unor adversari cotați mult mai bine, întrucât acesta ar fi stilul care s-ar mula cel mai bine pe calitățile deținute de fotbaliștii români.
„Șanse mari să terminăm pe primul loc. Pe mine nu mă interesează să câștigăm și să fim pe primul loc, pe mine mă interesează ca nivelul de joc al acestei echipe să crească foarte mult. E important să cunoaștem istoria. Fotbalul românesc s-a caracterizat în perioada noastră de succes prin niște calități foarte bune. Am fost printre cei care pasam cel mai bine, mai ales din partea de Est a Europei sau chiar din Europa de Vest. Peste tot pe unde ne duceam, eram considerați cu calități tehnice superioare altora. În 1970, care pentru mine a fost cel mai greu Campionat Mondial jucat de echipa României. Știți toți ce grupă am avut, campioană mondială, fostă campioană mondială, vicecampioană mondială, la Guadalajara.
Ce își dorește selecționerul în mod special de la jucătorii săi: „Să folosim calitățile noastre”
Și noi nu am avut nicio legătură cu străinătatea în acea perioadă, să avem informații, nu avem condiții de pregătire, nu aveam echipament. Înainte de meciul cu Brazilia m-am dus în piață și am cumpărat echipament, pe care l-a purtat și Pele când am schimbat tricoul cu el, și care acum este la muzeul din Madrid. Ghete nu aveam, trăgeam linii pe ele, ca să fie Adidas, pentru că ne-au dat niște ghete, nici măcar echipament. Aveau relație cu Adidas pentru celelalte sporturi, pentru fotbal nu aveau nimic. Ulterior, m-am dus la baza lor de lângă Munchen și am luat 15 rânduri de echipament. Și alb, și roșu, și galben, am luat mingi pentru toate echipele din țară. Am insistat să mărească bugetul pentru sportul românesc și o parte să dea pentru noi. Am avut condiții foarte grele.
Și atunci, în meciurile cu echipele astea, noi aveam o singură șansă, aceea de a folosi calitățile noastre. Jucători tehnici, proveniți de pe maidane, de prin parcuri, nu jucau în academii, nu jucau nicăieri. Strânși, ăștia eram un grup foarte puternic. Și acel grup puternic a ajuns la Campionatul Mondial. Apoi am jucat un amical cu Germania, ulterior, poate cea mai bună performanță a fotbalului românesc, în 1972, când am făcut 1-1 și 2-2 cu Ungaria, al doilea cu o problemă politică pe care noi am resimțit-o. Și am pierdut 1-0 la Belgrad, când am avut ghinionul ca Dembrovschi și Deleanu să se accidenteze la încălzire. Și, chiar și în aceste condiții, eram a cincea echipă din Europa. Lumea nu a înțeles care era spiritul acestei echipe și modul în care aceasta evolua.
Scurta istorie prezentată de „Il Luce” cu această ocazie
Aveam pe vremea aceea tot fel de scriitori care se implicau în fotbal și, din considerente pur stilistice, atacau echipa că joacă tika taka, că temporizează. Astea erau soluțiile pentru noi, noi nu puteam intra în contacte. Dacă vedeați cum erau jucătorii adverși și cum eram noi… Noi nu trebuia să le dăm mingea. Ăsta a fost fotbalul românesc.
Apoi, în 1972, la presiunea pusă, l-au schimbat pe nea Angelo Niculescu, care era adeptul acestui stil de joc și apoi am schimbat jocul, cu Piști Kovacs, să jucăm direct, vertical, și apoi a venit o perioadă în care nu am mai avut calificări. E adevărat că le pierdeam în ultimul meci, ca de fiecare dată. Îmi aduc aminte de meciul cu Scoția de la București, când conduceam cu 1-0 și ne-au dat gol în minutul 89. Ne trebuia victorie.
După aceea, în 1984 s-a construit o nouă echipă foate puternică. Dacă nu aveam ghinionul cu Irlanda aveam o echipă foarte puternică, cu Balaci, cu Cămătaru, Ștefănescu, Klein, Geolgău, s-a întâmplat din păcate același lucru, nu ne-am dus în Mexic. Au venit alții, cu alt stil de joc, iar echipa s-a dus în jos, pentru că am renunțat la stilul nostru de joc. În anii 90 erau doar cei de afară și am neglijat în România acest aspect extraordinar, creșterea copiilor, bazată pe jocul de pase”, a spus Mircea Lucescu, printre altele, la conferința de presă, citat de prosport.ro.
