Cu genunchiul drept măcinat de accidentări, Rareș Canea a luat recent decizia de a se retrage de pe gazon la numai 20 de ani. Continuă la Bayern în sectorul de scouting. A adunat selecții pentru Germania U17/U19, dar regretă că, deși își dorea enorm să îmbrace tricoul României, nu va mai fi posibil
Rareș Canea spune adio fotbalului și tricoului României
În furtuna tricoloră de la Euro, o veste neașteptată se ivește chiar din Munchen, orașul unde Stanciu și compania caută să treacă diseară de Olanda către sferturile de finală. Rareș Canea, căpitanul lui Bayern U19, stoperul așteptat în 2024 să intre în circuitul naționalelor României, pune ghetele în cui la 20 de ani! Anunțul public îl face prin sportpesurse.ro chiar din baza bavarezilor, acolo unde naționala mare a efectuat antrenamentul oficial înaintea jocului cu batavii. Băiatul născut la Constanța și plecat cu părinții din țară la 7 ani, a reușit să joace pentru Germania U17 și U19, dar leziuni repetate la genunchiul drept l-au obligat să spună stop, prematur.
“Mai am nevoie de genunchi și după ce termin cu fotbalul”
– Rareș, tocmai ce ai luat o decizie radicală în cariera și viața ta. Spune-ne de ce ai hotărât să te retragi așa devreme?
Din 2020 încoace, am suferit patru operații la genunchiul drept, recuperările au mers bine un timp, anul trecut m-am întors la echipă. Am făcut o serie de antrenamente chiar cu echipa mare a lui Bayern, când De Ligt și Upamecano erau accidentați și era nevoie de un fundaș central. Și, dintr-odată, după o ședință de pregătire au apărut din nou probleme.
– În ce sens?
Nu am simțit nimic special. Dar am mers la un RMN de control, iar atunci au văzut că mi s-au rupt din nou niște fire de la ligament. Pentru cineva care nu ar fi avut necazuri înainte, ar fi putut merge mai departe. Nu însă și în cazul meu. Pin urmare, împreună cu medicii de la club, cu familia, am decis să spunem stop. E suficient câte speranțe am investit. Trebuia să fiu realist. Să spun că am nevoie de acest genunchi și după ce termin cu fotbalul.
”Voi continua la departamentul de scouting al lui Bayern”
– Dar cum au apărut problemele?
S-a pornit de la o lovitură într-un antrenament. Apoi, recidivele au apărut doar din efort, fără niciun contact anume. Mi-a fost destul de greu în momentele de recuperare, când se conturează și o traumă, o suferință în plan mental. Se estompează și motivația, și entuziasmul. De aceea, mi-a fost cumva la îndemână să iau decizia asta radicală, pe care, până la urmă, am resimțit-o ca pe o eliberare. Mă uit de acum doar înainte, cu capul sus!
– Rămâi la club?
Da. Mi s-a propus să lucrez în departamentul de scouting, în special cu puști de 16-19 ani. E ceva care-mi place și sunt convins că experiența pe care am acumulat-o în scurta mea carieră pe gazon mă va ajuta în continuare.
– Vei căuta, practic, viitoare vedete pentru Bayern, nu? Poate și în România!
– Așa este! Zona Europei de Est e plină de talente și mulți copii se pierd fiindcă nu e nimeni care să-i descopere la timp. Cu siguranță, dacă vor fi turnee juvenile în România, unde să se strângă mai multe echipe, voi recomanda din suflet să existe un scouter și acolo.
“Dacă jucăm finala cu Germania, mă voi îmbrăca în tricoul României”
– În România se vorbea foarte mult despre așteptata ta venire la loturile naționale și se preconiza deja un eventual cuplu de vis cu Drăgușin.
M-am gândit și eu la asta. Mi-aș fi dorit din tot sufletul să joc pentru România și așteptam cu mare emoție un asemenea moment. Din păcate, nu mai e posibil, iar ăsta e unul dintre regretele momentului. Am jucat de la 7 ani la Bayern, am adunat meciuri în naționalele Germaniei, dar aș fi vrut să am în CV și România, țara mea natală.
– Vorbim acum nebunii, dar o finală România – Germania e posibilă la nivel teoretic. Cu cine ai ține?
Aș îmbrăca tricoul galben și aș fi fanul României. Am și mulți prieteni germani care s-au îndrăgostit de naționala României la acest Euro, văzând spiritul și mulțimea de fani din jurul echipei. E ceva fantastic.
”Cu Olanda ne trebuie luciditate, pragmatism și oportunism”
– Trecem de Olanda?
Avem nevoie de agresivitate, pentru că olandezilor le place posesia, să controleze mingea. Nu trebuie să-i lăsăm să respire. Apoi, să ne menținem spiritul fantastic de până acum. Jucătorii din teren, cei de pe bancă, publicul, să fim un singur tot, cu inima mare pe gazon. Și să fim foarte oportuniști. Olanda nu ne va permite să avem foarte multe ocazii. Prin urmare, trebuie să arătăm luciditate și pragmatism. Dacă apare o singură șansă, să o fructificăm!
– Ce te-a impresionat până acum?
Atmosfera aceasta incredibilă din jurul României. Am plecat cu statut de echipă mică, toți credeau că vom pierde lejer cu Ucraina. Am început însă în forță, iar asta dovedește încă o dată că un turneu final micșorează diferențele de nivel și e loc de orice surpriză.
”Golul lui Stanciu cu Ucraina a fost o operă de artă”
– Ce jucători ai României ți-au plăcut?
Stanciu, al cărui prim gol cu Ucraina a fost o operă de artă. Căpitanul a dat semnalul că e momentul unei ofensive totale și a ieșit acel excelent 3-0. Apoi, Drăgușin, care ține în spate apărarea și-și arată clasa. O va face și cu Olanda!
– Drăgușin, care a refuzat pe Bayern, nu?
A fost o decizie privată, pe care o înțeleg. Există o diferență de valoare între Bayern și Tottenham în favoarea nemților, dar atracția către Premier League e una specială. Și acolo poate fi o platformă pentru mai târziu. Cine știe ce va urma pentru el? Dar, oricum, sunt sigur că se va impune și în Anglia. E OK pentru el Tottenham ca o primă stație.
– Ești din Mangalia, la fel ca Alibec. Îi transmiți un mesaj?
Să dea un gol la Euro și pentru orașul nostru! Eu am plecat de acolo cu familia la 7 ani, nu ne cunoaștem. Am făcut acest pas din două motive. Călătoriile internaționale ale tatălui meu, care lucrează în shipping, și dorința alor mei de a-mi oferi o șansă serioasă de dezvoltare în fotbal. Știu că a fost o idee și Academia Hagi, dar hotărârea a fost Germania. Îmi pare rău că termin acum cariera pe gazon, dar nu voi ieși din fenomen.
