Peterson Pecanha, fostul portar al ”lupilor”, a fost unul dintre eroii ultimului succes al Petrolului contra FCSB, 1-0 în 2015, pe Arena Națională. Din Qatar, unde antrenează goal-keeper-ii de la Al Gharafa, brazilianul deapănă amintiri spectaculoase din fotbalul românesc
Pecanha alimentează scenariul de groază pentru Becali
S-au scurs aproape 9 ani de când ploieștenii n-au mai reușit să scoată o victorie într-un FCSB – Petrolul. Se întâmpla tot în deplasare, în aprilie 2015: 1-0 pe Arena Națională, gol Nepomuceno în ultimul minut. Ar fi azi scenariul de groază pentru trupa lui Becali, desprinsă în cursa de titlu: o frână pusă în finalul sezonului regular de o echipă ieșită din calculele pentru play-off. Fostul portar al ”lupilor”, Peterson Pecanha, a fost unul dintre actorii succesului anterior. Din Qatar, unde pregătește goal-keper-ii lui Al Gharafa, brazilianul e convins însă că Petrolul e capabil să bulverseze campionatul printr-un nou succes extern contra FCSB.
Pecanha: ”I-am ucis cu posesia, cu pressingul sus”
– Peterson, ai fost pe teren la ultimul succes al Petrolului cu FCSB, în 2015. Îți mai aduci aminte momentul?
Ce repede au trecut anii! Nu știam că Petrolul n-a mai reușit de atunci să bată pe FCSB, chiar în deplasare. Înseamnă că am făcut puțină istorie, nu? În acel moment, echipa traversa o perioadă dificilă. Era insolvență, grupul se schimba, dar nu uit ce determinare am arătat cu FCSB. I-am ucis cu posesia, cu fazele de construcție, cu un pressing foarte sus. Nu le-am lăsat deloc spații. Și ne-am creat o mulțime de ocazii, din careu sau din afara lui.
– A fost sezonul în care FCSB a cucerit ultimul titlu, cu Gâlcă pe bancă. Acum pare o cursă solitară spre câștigarea unui nou campionat, în fine. O coincidență interesantă, nu?
Nu prea am timp să urmăresc partide din România, dar am remarcat că FCSB s-a desprins serios de restul formațiilor. Cât am mai văzut însă din rezumate și din cât am mai citit, cred că Petrolul nu va fi o victimă sigură. Are suficiente atu-uri pentru a lua trei puncte. Important e ca băieții să intre pe teren cu capul sus, cu încredere, cu curaj. Astfel de meciuri se câștigă cu mintea și cu sufletul. Să se gândească la istoria clubului, la galerie, la toți fanii lor, la propriile familii și cariere. De aici vin deseori energii neașteptate.
”Ce emoții când mi-aduc aminte de golul lui Grozav cu Vitesse!”
– Din grupul de azi al Petrolului ai fost coleg cu Gicu Grozav. A rămas ultimul mohican al vechii generații!
Da! Un băiat formidabil! Mi se face și acum pielea găină când îmi aduc aminte golul pe care l-a marcat în deplasare cu Vitesse, în Europa League, în ultimul minut. Ne-am calificat. A fost o nebunie. O bucurie fără margini. La experiența și calitățile lui, ar putea fi acum omul decisiv la o victorie cu FCSB, nu? Îi țin pumnii!
– Contextul face ca un eventual rezultat bun scos de Petrolul să ajute în lupta la titlu o altă formație la care ai jucat, Rapid.
Un alt club la care țin mult. Era și acolo o situație delicată, tot insolvență, dar am rămas pentru că m-am simțit bine și respectat. Am refuzat o propunere de la Dinamo. Am stat la Rapid fiindcă aveau nevoie de mine într-un moment delicat și nu regret nimic din alegerile pe care le-am făcut.
”Trei episoade îmi reamintesc de la Rapid. Debutul cu mari emoții împotriva lui CFR, cu un stadion plin. Spectacolul galeriei la un meci cu Steaua, când s-a întârziat startul cu vreo zece minute din cauza fumigenelor și petardelor. Plus ceremonia organizată special pentru mine la plecare. Le mulțumesc!”
”Pentru mine, Răzvan Lucescu e un Sir. Ca Ferguson!”
– Ai lucrat cu Răzvan Lucescu la Petrolul. Cum v-ați înțeles?
– Excepțional! Pentru mine nimic nu e surprinzător din ascensiunea lui ca antrenor. L-am considerat un adevărat Sir! La fel ca Sir Alex Ferguson! M-a ajutat enorm. Iar aici nu vorbesc doar despre partea sportivă, ci și lecții și sfaturi de viață, în general. Discuta deseori cu jucătorii pentru a-i sprijini pe toate laturile, astfel încât să ducă echipa pe un drum bun.
– Îmi povestești, te rog, vreun episod punctual legat de colaborarea cu Răzvan?
– Ar fi un moment mai aprins din echipă, dar n-aș vrea să dau detalii. Sincer! Am fost foarte furios pe un coleg după un meci.
– Și s-a lăsat cu bătaie?
– Offf! De ce insiști? Aproape ne-am luat la bătaie, da! Dar nu voi spune numele colegului. În general, înțeleg că un jucător comite greșeli. Se întâmplă. Accept. Atunci însă a fost o eroare neobișnuită, a pierdut mingea în careu și am luat gol. Am înnebunit efectiv după partidă. Dar, a doua zi, am avut o întâlnire cu Răzvan și am calmat lucrurile cu diplomație. Un pedagog fantastic!
”Mi-a părut foarte rău că nu m-am regăsit profesional în perioada de la Viitorul. A fost o colaborare senzațională cu Hagi și cu tot staff-ul de acolo. Deși mă pregăteam serios și eram focusat pe treaba mea, am comis niște erori pe care nu le-am mai făcut niciodată. Pur și simplu, în viața unui portar apar uneori perioade negre, dificile, inexplicabile”
”Când lucrezi cu Hagi, e ca și cum participi la un masterclass”
– A fost complicat să colaborezi cu Hagi?
Când lucrezi cu Hagi, e ca și cum ai participa la un masterclass. E un Dumnezeu în România. Îi port un respect total. A fost ca un tată pentru mine. M-a ajutat foarte mult. Regret că, profesional, lucrurile nu s-au întâmplat acolo așa cum mi-aș fi dorit. Am dat tot ce-am putut, dar, din păcate, n-a fost suficient. Cine joacă la Hagi trebuie să înțeleagă că fotbalul este însăși viața pentru el. Și poate uneori cere prea mult de la jucători. Dar, până la urmă, e normal. Trebuie să-i înțelegi filozofia, s-o accepți și să te adaptezi la performanță.
– Cum e viața de antrenor cu portarii în Qatar?
E foarte diferită față de Europa, de exemplu. Trebuie să înțelegi cultura locului, să te racordezi la ritmul de zi cu zi al țării, al majorității jucătorilor de aici. Primele două luni au fost mai dificile. Nu puteam descifra multe lucruri. Dar apoi am discutat și cu alți colegi brazilieni, antrenori tot în Qatar, am asimilat informațiile necesare și totul s-a reglat din mers. Sunt momente de rugăciuni de cinci ori pe zi, majoritatea antrenamentelor se derulează după-amiază. Am învățat să le arăt că pot avea încredere în mine și-n metodologia mea.
”Îmi lipsește atmosfera meciurilor din România. Mi-e dor de suporteri, de nebunia din tribune, de minutele dinaintea intrării pe gazon, când auzeam suporterii scandând numele echipei sau pe al meu”
– Ce mesaj în limba română le-ai transmite fanilor Petrolului?
– Ha, ha, ha! It’s funny! Nu prea mă descurc. OK! Vă iubesc! Petrolul nu moare! Voi urmări meciul cu FCSB și am pus la rece câteva beri ca să sărbătoresc la final victoria băieților. Dar va fi foarte complicat!
- 117 meciuri a disputat Pecanha în Liga 1, pentru Rapid (25), Petrolul (86) și Viitorul (6)
