Internaționalul de la Gaziantep vorbește despre ultimii ani ai carierei sale pe axa România – Polonia – Turcia. Deian Sorescu își deschide sufletul într-o colecție emoționantă de sentimente și povești neștiute
Deian Sorescu, incursiune prin cariera din ultimii ani
Aflat pe final de sezon cu Gaziantep, Deian Sorescu e prins în ultimele etape din Turcia în lupta pentru evitarea retrogradării. Focusul e pe încleștarea din subsolul clasamentului, unde fosta trupă a lui Șumudică mai are de tras chiar cu două contracandidate directe, Fatih Karagumruk (acasă) și Pendik (deplasare). E momentan pe locul 16, vor cădea pozițiile 17-20, dar nu mai puțin de șapte formații sunt înșirate de-a lungul a patru puncte și orice pas greșit poate costa scump. Sorescu a traversat ultimele zile cu emoția unei accidentări, care nu-i periclitează însă prezența la Euro: o microleziune la gamba stângă. Și, printre sesiuni de refacere, discuții cu staff-ul și momente de repaus, internaționalul bănățean a găsit timp pentru o incursiune prin cariera sa din ultimii ani.
”În Turcia e un du-te vino continuu. Pe stilul meu!”
– Deian, te-ai mutat la începutul anului din Polonia în Turcia, unde ai găsit un mediu plin de români, creat de fostul antrenor, Marius Șumudică. A fost mai ușor să te racordezi la cerințele de acolo, nu?
– Cu siguranță! Mi-a fost mult mai confortabil având lângă mine atâția conaționali. Pe Șumi la început, pe Drăguș, Niță, Maxim, dar și pe Junior Morais, care e și el puțin român. Singurul lucru care ne interesează acum e să ne concentrăm cu toții pe menținerea echipei în prima divizie. Nu va fi simplu, dar trebuie s-o facem!
– Diferențe mari față de Polonia?
Acolo e mai mult pe forță. În Turcia se pune mare accent pe viteză, pe mobilitate, pe dinamică. E un du-te vino continuu! Îmi convine, fiindcă e pe stilul și pe calitățile mele.
Glume cu Florin Niță: ”Mai poți, bătrânelule?”
– În poartă, Niță într-o perioadă de grație, pregătit probabil să redevină titularul naționalei la Euro. De unde mai găsește resursele astea la aproape 37 de ani?
De câte ori ne întâlneam la acțiunile naționalei, eram uimit cum reușește să se mențină și să se antreneze la vârsta lui. Bravo! Iar acum, că suntem colegi și la club, îi admir în fiecare zi determinarea și ambiția. Mai avem și glume în program, de tipul <Mai poți, bătrânelule?>! Râdem amândoi!
– Drăguș a renăscut la Gaziantep! Care o fi rețeta?
Cred că lui Denis îi lipsea ideea de a i se da încredere. E factorul de care a avut parte la Gaziantep și uite cât și cum înscrie în primul său sezon aici! Sunt convins că și pe el l-a ajutat faptul că a fost înconjurat de români.
”Impresarul mi-a spus că sunt multe cereri pe numele meu în Turcia”
– Ți-ai făcut planurile pentru sezonul următor?
Mai am un an de contract în Polonia, la Rakow. Dar deocamdată nu-mi încarc mintea cu asta. Agentul meu mi-a spus că sunt multe cereri din Turcia, însă momentan nu stau să mă gândesc. Principalele obiective sunt salvarea de la retrogradare cu Gaziantep și Euro 2024.
– Cu Moruțan ai vorbit după ce a pățit necazul cu accidentarea?
I-am scris de ziua lui. Dar nici nu știi ce poți să-i spui unui jucător în asemenea momente dure, cum trăiește Oli. L-am încurajat și-i urez o revenire rapidă pe teren! Nu vreau să știu ce e în sufletul lui.
”Eu am simțit o mică jenă pe gamba stângă și, de comun acord cu staff-ul, am decis să spun stop. E mai bine să fac o scurtă pauză pentru a nu risca. Examenele au arătat că e vorba despre o microleziune musculară. Nimic grav! Dar am nevoie de câteva zile de refacere, de tratament. N-avea sens să forțez”
”Am refuzat contracte în zona arabă pentru a căuta performanțe în Europa”
– Când ai plâns ultima dată?
După ce am câștigat Cupa Poloniei. S-au strâns atunci parcă toate în dreptul meu! În prima repriză am simțit niște dureri la picior și am jucat apoi după injecții. Am trecut prin testul doping la final. Am petrecut fantastic. A fost un meci incredibil, cu atâtea trăiri într-o singură zi. Primul meu trofeu! Ceva de neuitat!
– Cum traduci tu tema asta a jucătorilor români care merg în zona arabă la primul impuls?
Nu vreau să vorbesc în numele nimănui. Fiecare are dreptul să aleagă așa cum consideră oportun pentru carieră și familie. Dar eu am declinat propuneri din acea zonă când eram la Dinamo. Și am preferat să merg în Polonia, dornic să fac performanță și să rămân aproape de echipa națională. S-a dovedit o opțiune corectă, pentru că am câștigat titlul, Cupa, Supercupa. S-a întâmplat ceea ce mi-am dorit. La fel gândesc și mai departe.
”M-aș bucura foarte tare pentru Dinamo să rămână în Liga 1”
– FCSB a obținut, în sfârșit, titlul, după nouă ani de așteptare. Cum s-a văzut de la depărtare traseul campioanei?
M-am uitat la câteva partide și mă bucur pentru toți cei de acolo. Știu ce pot acei băieți și merită ce li s-a întâmplat în acest sezon. Mulți îmi sunt prieteni, continuăm să vorbim. Cunosc cât au suferit în campionatele anterioare. Am trăit pe pielea mea ratarea titlului în penultima etapă. Puteam obține o performanță fantastică în sensul de a cuceri două campionate în același an, în Polonia și în România, unde am evoluat câte jumătate de sezon. Dar asta-i viața de sportiv! Se întâmplă să apară și un șir de nereușite, dar apoi să iasă soarele!
– La Dinamo suferința e fără sfârșit, acum cu emoțiile barajului!
M-aș bucura foarte tare să rămână în prima divizie. E clubul la care am crescut și m-am maturizat ca fotbalist. Îi urmăresc în continuare și sunt sigur că au calitatea de a trece cu bine și peste barajul cu Csikszereda. Dacă echipa va rezista până când se va ridica și noul stadion, atunci va apărea și o energie în plus pentru toată lumea.
”Principalul obiectiv la FCSB a fost să joc, să rămân în circuit”
– Doar șase luni petrecute la FCSB în partea a doua a sezonului trecut. Te așteptai la altceva?
Principalul obiectiv a fost să joc, țintă atinsă. În Polonia intram un meci, apoi rezervă sau evoluam foarte puțin. Aveam nevoie de continuitate, să muncesc, să ajut echipa. Asta și pentru a mă păstra în circuitul naționalei. Am pierdut doar ultimul meci la FCSB, când se știa deja că nu mai rămân. Am realizat ce mi-am propus.
”Mă bucur pentru Coman, că va reuși să facă pasul în străinătate pe care și-l dorește. El știe cel mai bine hotărârea corectă pentru cariera și familia lui. Știu că are și o fetiță, e o decizie importantă de viață”
– Nu e un subiect care să-ți facă plăcere, dar mă întrebam cât de tare te-a marcat în timp episodul din 2021, când câțiva suporteri ai lui Dinamo te-au dezbrăcat de tricou după eșecul de la Mioveni? Ți-a rămas o rană în ADN?
Sincer, pe moment nu am realizat impactul acelui gest. Am înțeles mai bine abia când am vorbit cu mama, care plângea foarte tare. Ea știa foarte bine prin ce am trecut la Dinamo, cât am suferit, ce discuții existau, lipsa banilor cu lunile. Erau probleme mari la club atunci. Dar cred că, ulterior, când am semnat cu FCSB, le-am plătit și o poliță acelor suporteri din grupul de la Mioveni. Nu meritam să fiu tratat așa!
Adică în momentul în care ai mers la FCSB, dincolo de oportunitatea acelui transfer, te-ai gândit și să le dai o lecție acelor câțiva fani dinamoviști care te-au tratat brutal la Mioveni?
Da! Oricum, FCSB își arătase interesul pentru mine încă de când eram la Dinamo. Dar, într-un fel, gestul acela cu tricoul m-a împins și mai tare spre decizia de a semna cu FCSB.
123 de meciuri a jucat Deian Sorescu în prima ligă pentru Dinamo, semnând 23 de goluri
18 partide a adunat Sorescu la FCSB în L1 în perioada ianuarie – mai 2023: a marcat de două ori
