Căpitanul lui FCSB vorbește într-un interviu exclusiv pentru sportpesurse.ro despre finalul sezonului din Liga 1 și descrie cele două fețe ale sale: taciturnul din afara terenului mixat peste șeful nervoșilor de pe gazon. Darius Olaru apelează la caracterizări inedite ale câtorva dintre colegii alături de care se pregătește să pună mâna pe titlu
Darius Olaru într-o incursiune sinceră printr-o carieră la apogeu
FCSB defilează spre primul titlu după o așteptare de 9 ani. Și, dincolo de golurile lui Coman, paradele lui Târnovanu sau ticăitul elvețian al lui Șut, stă profilul amestecat al unui căpitan strident. Când spectaculos sau absent, când prolific sau doar un metronom de manual, Darius Olaru a ajuns la 26 de ani un jucător care nu te lasă niciodată indiferent. E unul dintre stâlpii grupului care navighează ambițios printre mofturile sau sudalmele unui patron autointitulat trufaș. Și, în fine, cu un trofeu aproape de vitrină! Asta dacă nu cumva ultimele șapte etape din play-off vor aduce cea mai grozavă răsturnare post-revoluționară a destinului unui campionat. Să-l ascultăm însă pe Olaru într-o incursiune sinceră prin măruntaiele unei cariere gata să-și extindă brațele și spre exterior! O exclusivitate sportpesurse.ro, direct din cantonamentul liderului!
”Bucureștiul nu m-a schimbat, iubesc tot mai mult Mediașul”
– Darius, ai sosit la FCSB în ianuarie 2020. Cu ce e diferit Olaru de atunci față de cel de acum ca jucător, ca persoană, ca mentalitate?
Am acumulat mai multă experiență, inclusiv la naționala U21 și la prima reprezentativă. Dar, în rest, sunt cam același Darius Olaru. Bucureștiul și echipa cu pretenții nu m-au schimbat. Vin dintr-un oraș mic, Mediaș, pe care acum îl iubesc parcă și mai mult. Poate e puțin ciudat, știu. Dar sufletește am rămas ancorat acolo, prin familie, prieteni.
– În 2015, FCSB obținea ultimul titlu. În același an, debutai la seniori în echipa lui Gaz Metan, la o partidă cu UTA. O coincidență interesantă!
Echipa retrogradase din prima divizie și s-a bazat și pe juniori. Așa am ajuns apoi să debutez imediat și la Liga 1, cu o promovare obținută în anul imediat următor. La FCSB am alergat mult după titlu, am fost destul de aproape de obiectiv, iar acum nici nu vreau să mă gândesc că ne mai încurcăm.
”Simțeam frustrări în primele luni la FCSB”
– Care a fost cel mai mare șoc resimțit în primele luni la FCSB?
La Mediaș jucam constant. Colegii și conducerea mă făceau să mă simt important. Când am venit însă la FCSB, intram mai puțin la început sau eram schimbat deseori. Asta a făcut poate să mă acomodez mai greu, dar, ușor-ușor, au venit lucrurile bune și am ajuns în punctul de azi.
– Dar apăruseră sentimente de frustrare, nu?
La primele meciuri, da! Jucam o repriză titular, apoi prindeam a doua repriză venind de pe bancă. Nu conta dacă ai jucat bine sau rău, așa că se acumulau niște frustrări. Dar am trecut peste acele momente în care îmi puneam niște semne de întrebare. Știam însă în mintea mea ce pot să fac. Aveam încredere în ceea ce munceam și eram convins că pot ajuta echipa.
”Nu-mi vine să cred cum au trecut anii. Îmi mai apar uneori pe facebook poze din urmă cu opt-nouă ani și așa mi-e ușor să-mi aduc aminte exact ce am făcut în ziua respectivă. Timpul s-a dus prea repede”
– Cât de grea e banderola la FCSB?
Pinti a avut încredere să mi-o ofere. Și n-am simțit-o de la bun început ca pe o povară. M-a motivat și-mi doresc să-mi ajut colegii să fie versiunea lor cea mai bună pe teren. Dar sunt multe momente în care nu simt nevoia să intervin, fiindcă fiecare știe și înțelege ce are de făcut.
”S-a întors roata la meciurile cu CFR”
– În iunie 2019, Dan Petrescu declara că erai jucătorul pe care și-l dorise cel mai mult la CFR și că a fost o mare greșeală că n-ai putut fi adus la Cluj. O mutare care-ți putea schimba destinul!
Jucam la Mediaș și, în pauzele de campionat când erau meciuri ale naționalei, Gazul întâlnea deseori pe CFR în amicale. Și probabil că așa m-a remarcat Dan Petrescu. Citeam și eu lucrurile astea, dar a fost bine cum a curs până la urmă cariera mea. Aș face aceleași alegeri azi. Sunt pe drumul corect.
– Mai sunt șapte etape din play-off, zece puncte diferență pentru FCSB. Dacă lăsăm deoparte matematica și diplomația, rațiunea spune că titlul e deja jucat?
Nu-s de acord! E o presiune în fiecare meci. Vedem acum că adversarele noastre vorbesc doar despre o luptă pentru locul doi. Dar câte se mai pot întâmpla încă! La CFR, unde e prima ”finală”, vrem să câștigăm. Ar fi OK și o remiză. S-a întors roata, pentru că în anii anteriori CFR avea acest avantaj, că o favorizau două rezultate din trei la partidele directe. E momentul însă să profităm noi de acest context.
”Sunt foarte dur cu mine când îmi fac autocritica”
– Care e adevăratul Olaru: tipul liniștit din afara terenului sau jucătorul care exagerează uneori cu nervii și teatrul pe gazon?
Sunt eu, cu ambele fețe! În afara terenului, sunt într-adevăr un băiat liniștit. Dar în timpul meciurilor, din cauza dorinței mari de a învinge, apar gesturi și frustrări pe care uneori nu știu să le gestionez pe moment. Mă calmez însă în câteva minute și chiar îmi reproșez când îmi dau seama ce am făcut.
”La ora asta, sunt un jucător cam de nota 7. Dar îmi doresc să ating următorul nivel. În ultimii ani, chiar am urmărit mulți fotbaliști pe postul meu, să învăț, să mă informez. Să cresc la capitolul tactic, la pase, la șuturi. În România însă nu le poți deprinde pe toate”
– Sabin Ilie remarca într-un recent interviu că ai episoade în care te rostogolești exagerat după câte un duel, lași senzația că e ceva grav, dar te ridici imediat și mergi mai departe. Chestii greu digerabile peste hotare! Genul ăsta de momente frapează, nu crezi?
Știu! Credeți-mă că-mi fac autocritica și sunt foarte dur cu mine când mă analizez. Încerc să schimb aceste detalii și sper să vedei asta cât mai curând.
”Urmăresc foarte mult partidele din liga engleză”
– Când ai plâns ultima dată?
Au fost și episoade mai recente, dar cel mai strident mi-aduc aminte de momentele trăite după remiza cu Voluntari, 2-2 pe Arena Națională, când s-a risipit titlul din 2022. Stăteam în vestiarul oaspeților, iar în apropiere e o sală pentru încălzire. Am mers acolo singur, m-am întins pe spate și am început să plâng ca un copil. A fost un an în care am muncit enorm și am dat atunci la tot cu piciorul printr-un gol încasat în minutul 88.
– Monza, Anderlecht, Gent, Torino sunt echipele vehiculate că ar fi fost interesate de serviciile tale. Te enervează că nu apare nimic din Spania, campionatul tău favorit?
Nu e vorba să fiu nervos! Spania îmi place, dar urmăresc maxim în ultima vreme și liga engleză, unde e extrem de greu de intrat. Sincer, cu aceste formații nu știu dacă a existat un interes concret. Ce mă interesează însă acum e să iau titlul cu FCSB. Apoi, vom vedea!
”Nu sunt jucător de 7 milioane de euro. Pe la vreo două-trei milioane!”
– Dacă ai fi însă președintele unui club cu dare de mână și ai fi pus ochii pe Olaru în mercato, ce buget aruncai pe masă pentru transfer?
Fotbalul românesc nu mai e la un nivel înalt. Cotele au tot scăzut. N-am mai obținut rezultate în Europa. Prin urmare, nu poate fi un preț prea mare.
– E rezonabil 7 milioane de euro, cât lansase la un moment dat Gigi Becali?
Nu cred. Mi se pare cam mult!
– Două-trei milioane?
– Pe-acolo!
”Sunt un tip credincios, dar practicant în limite normale. Nu merg foarte des la biserică, însă Dumnezeu mi-e aproape de suflet”
– Europeanul de la vară se anunță însă o trambulină potrivită pentru un eventual transfer, nu?
Tot anul acesta am muncit foarte mult cu gândul la Euro. Sper să fiu în lotul pentru turneul final. Ar fi un moment bun să plec după aceea. Dar nu pe asta sunt focusat acum, ci pe finalul de play-off din Liga 1.”Nu prea cheltui banii, poate mă voi îndrepta spre imobiliare”
”Un prieten mă ajută pe zona de consiliere financiară”
– Pe ce obișnuiești să-ți cheltui banii?
Nu sunt un risipitor. Încerc să fiu foarte atent cu finanțele personale. Am un prieten care mă ajută pe zona de consiliere financiară. Probabil că la un moment dat mă voi îndrepta spre imobiliare, dar deocamdată nu am un plan precis.
– Mai ții legătura cu primul tău antrenor de la Mediaș, Ioan Pănăzan?
Sigur! Ne întâlnim când merg acasă. Mai discutăm și pe whatsapp. Nu mă ceartă aproape niciodată. Doar mă încurajează! Mă susține! Iar asta mă energizează.
– Mă întorc la tema titlului din acest sezon. Ți-e teamă, totuși, că s-ar mai putea întâmpla o nefăcută și să ratați din nou?
– Nu vreau să mă gândesc la așa ceva. Știi cum e: când mintea fuge într-o direcție, chiar se poate întâmpla! Atragi nefăcuta! Titlul trebuie să fie al nostru în acest sezon. Și eu spun că e câștigat acum cam în proporție de 70 la sută.
”Miculescu parcă nu-și dorește să arate mai mult, Ngezana – ce forță!”
– Hai să încheiem cu câteva caracterizări ale unor colegi! Chiricheș?
Lider incontestabil! Și un caracter deosebit!
– Tavi Popescu?
Un număr 10 și un dribleur redutabil.
– Coman?
Golgeter! Nu mă interesează să fiu eu cel mai bun marcator. Să câștige el! Și să luăm titlul împreună!
– Șut?
– Creier!
– Miculescu?
Leneș! Ar putea să arate mai mult, dar parcă nu-și dorește asta de la el! Are calități incredibile. Ar trebui însă să muncească mai mult pentru a face pasul spre nivelul următor.
– Ngezana?
Ce forță! O bestie! Știe și el asta foarte bine, nu trebuie neapărat s-o audă de la mine.
5 milioane de euro este clauza de reziliere a lui Darius Olaru
6,5 milioane de euro e cota lui Olaru pe portalul transfermarkt.com, fiind cel mai scump jucător din Liga 1
16 selecții la prima reprezentativă a adunat Darius Olaru, care a participat și la două Europene cu naționala U21
