La Dortmund, 125 km de Koln, orașul unde România prepară meciul unei generații cu Belgia, Marcel Răducanu e cu sufletul alături de elevii lui Edi Iordănescu. Deși i-a contestat deseori pe ”tricolori”, fostul internațional evadat în Germania în 1981 crede acum într-o minune la Euro
Marcel Răducanu, primul român vedetă în Bundesliga
Din Koln până la Dortmund, circa 125 kilometri, e o autostradă largă, pe care o ”mănânci” în maximum 50 de minute. Singurul reper strident care-ți iese în cale pe drum e imensul logo BayArena, cocoțat pe vârful stadionului din Leverkusen, al cărui profil se zărește în viteza mașinii. E locul triumfului din ultima ediție a Bundesligii, dominată într-un mod istoric de trupa lui Xabi Alonso. Aici a făcut carieră la începutul anilor ‘90 și herr Lupo, cum îi spun nemții lui Lupescu, unul dintre puținii români rămași în memoria ligii germane. Dar deschizător de drumuri în materie a fost Marcel Răducanu, fugit în ‘81 din chingile regimului comunist pentru a-și lăsa amprenta, prin talentul său, în campionatul, pe atunci, vest-german. În tricoul lui Dortmund!
”Un plus de curaj cu Belgia, fiindcă-i prindem cu spatele la perete”
– Domnule Răducanu, ce așteptări aveți de la meciul cu Belgia?
În primul rând, mi-am cerut scuze pentru faptul că n-am avut uneori încredere în acești băieți, care acum au dat peste nas tuturor prin meciul cu Ucraina. Așa am considerat atunci și, până la urmă, dacă a fost vorba despre partide slabe, nu puteam să spunem altceva decât văzuse toată lumea. Dar la Munchen, cu 40.000 de oameni în spate și cu un adversar neașteptat de modest, am obținut acel 3-0 admirabil. Mi-a plăcut la noi stilul compact, disciplina, devotamentul. Cu Belgia ar trebui să jucăm la fel, plus un supliment de curaj, mai ales că vom întâlni un adversar cu spatele la zid după ce au pierdut în primul meci cu Slovacia.
– V-a impresionat vreun jucător anume în primul meci?
Mi-ar fi greu să pun degetul pe un singur om. Aș spune grupul, în general, cu câteva evidențieri, totuși. Cei doi Marin din centru au închis admirabil culoarele și nu le-au permis ucrainenilor să-și desfășoare jocul. Iar Drăguș mi s-a părut un mare plus, pentru ca face și faza defensivă, ține bine de minge, driblează. E foarte mobil, un vârf cu calități neașteptate!
”Să-i sâcâim nonstop la construcție”
– În Stanciu vedeți un pic din stofa lui Marcel Răducanu?
N-aș vrea să intrăm în comparații de acest gen. Epoci diferite, fotbal diferit, dar Stanciu, da!, e un jucător de clasă. Asta pot spune cu mâna pe inimă. Are capacitatea de a conduce echipa spre un rezultat favorabil și cu Belgia, care va evolua sub o teribilă presiune a rezultatului. Pe noi, în schimb, ne ajută și remiza, așa că tensiunea maximă va fi în vestiarul advers.
– Va trebui însă să suferim mult în această partidă pentru măcar un punct, nu?
Cu siguranță! Belgia va încerca, probabil, să ne dea gol repede, să se impună în forță, să-și maximizeze șansele de victorie. Vom avea nevoie de calm și minte pentru a le pune frână. Să ținem cât mai mult de minge, să-i sâcâim nonstop la construcție.
”Anglia – catastrofal, Spania – impresionant”
– Ce echipe v-au mai plăcut până acum la Euro?
Credeam mai mult în Franța, dar pare că încă nu s-a racordat complet la turneu. Anglia – catastrofal! Portugalia are un potențial enorm. Spania m-a impresionat cel mai mult. O echipă superbă, cu tineri, tehnică, viteză. Minunat! Nu știu cine-i va putea opri pe iberici! Mai e și Germania, dar încă n-au dat de adversari serioși. Au trecut lejer de Scoția și de Ungaria, vom vedea când vor da de pietrele tari.
– Mai aveți energie să lucrați cu copii la școala dumneavoastră de fotbal din Dortmund?
Cam scârțâie toate în mine! Am probleme la genunchi, artroză, mă deranjează rău umărul stâng, mă lupt și cu o sciatică. Am treut deja prin zece operații. Anii de fotbal și stress-ul își cer tributul. Dar mai fac infiltrații, injecții, să mă mai pot bucura de minge. Fac în curând 70 de ani și nu mi-e ușor pe teren. Am un doctor bun, Irimia, care e prieten și cu Halep, cu Stoichiță. Stă în Koln. Îmi ia sânge, îl bagă în centrifugă, mai pune un preparat elvețian care nu se găsește pe piață și-mi bagă sângele înapoi în umăr sau în genunchi. Îmi mai ia din dureri, să nu mă chinui. Mai am antrenori la școală, dar părinții și copiii vor să mă vadă pe mine.
– Încheiem cu un pronostic la România – Belgia?
1-1, gol Drăguș din nou. Dincolo, Lukaku, deși mă uitam cât de greoi e! A sărit mingea din el de vreo două ori cu Slovacia de m-am luat cu mâinele de cap.
21 selecții în național României a adunat Marcel Răducanu în perioada 1976-1981, înainte de a evada în Germania
3 echipe există pe CV-ul de jucător al lui Răducanu: Steaua (1972-1981), Borussia Dortmund (1982-1988) și FC Zurich (1988-1990)
