Primul adversar al României la Euro a organizat o ședință de pregătire publică, după cum și ”tricolorii” au avut la Wurzburg. ”Naționala” Ucrainei și publicul au fost înconjurați de un dispozitiv de securitate absolut impresionat
Ucraina a intrat în priza Euro într-un eveniment plin de emoție
Cu patru zile înainte de confruntarea cu România, Ucraina a căutat să se alimenteze cu un boost de energie. Trupa lui Rebrov a sosit puțin mai târziu în Germania, după colecția de amicale disputate în ultimele zile, iar întâlnirea cu atmosfera de la Euro s-a produs pe BRITA Arena din Wiesbaden, în apropiere de Frankfurt. E locul unde prima adversară a ”tricolorilor” și-a stabilit cartierul general pe durata turneului final. A fost, joi la prânz, antrenamentul deschis complet pentru public și media, după modelul exersat deja de Stanciu și compania la Wurzburg, anterior. Iar evenimentul a cuprins deopotrivă emoție în tribune și pe iarbă, determinare pe gazon, securitate pretutindeni.
Peisaj de bază NATO pe BRITA Arena
Când te apropii de stadionul pe care Ucraina se va desfășura la prima sa ședință de pregătire în Germania ai senzația că urmează să pătrunzi într-o bază NATO.
Elicoptere și drone survolează zona nonstop, producând un zumzet înfundat de la altitudine, ca un roi de albine plecate la defilare. Jos, unde sute de steaguri galben-albastre curg spre porțile de acces, polițiștii stau ciorchine în puncte strategice sau patrulează discret printre oameni, cu o mână pe tocul pistolului și cu privirea ascuțită. Iar lângă autocarul Ucrainei, parcat pe un culoar strâmt, veghează 4-5 băieți vânjoși, care, din când în când, scrutează cu privierea și spațiile de deasupra.
În Germania, delegația Ucrainei înseamnă, cu siguranță, un test excepțional pentru sistemul de securitate al Euro, desfășurat ca un păienjeniș, la vedere sau undercover, în jurul unei competiții cu grad de risc zero.
Sute de copii și lacrimile unui puști care a prins mingea de la Stepanenko
Iar în tribune domină zâmbetul a sute de copii, pentru care probabil întâlnirea cu Mudryk, Dovbyk sau Zyncenko înseamnă o rază de soare. Sunt probabil printre ei băieți și fete până în 12-13 ani, chiar mogâldețe de 3-4 ani, refugiați cu mama sau cu cine știe cine din calea războiului răscolitor de acasă.
E atâta bucurie în retinele zglobii ale acestor puști încât îți dai seama că, pentru România, nu va fi pe 17 iunie doar un meci de fotbal. Va fi ciocnirea cu durerea unei țări, care se va aduna la Munchen pentru o demonstrație de spirit, de supraviețuire ca nație, de ambiție și orgoliu.
O minge trimisă de Stepanenko de pe gazon aterizează chiar în brațele unui puștan cățărat pe marginea tribunei. Prinde balonul ca pe o comoară de neprețuit, o lampă a lui Aladin pe care o sărută cu lacrimi în ochi, convins că va elibera astfel spiritul căruia îi va cere victoria Ucrainei. E scena care definește ziua!
”Copiii” lui Lucescu și bestia Mudryk
Pe gazon, Rebrov dirijează un antrenament prioritar fizic, acompaniat la final de o ”miuță” pe teren scurt, cu agresivitate și o circulație rapidă a balonului.
Mudryk arată ca o bestie, Stepanenko are în priviri o încruntare de Legiunea Franceză, Zyncenko etalează un control uluitor al mingii cu piciorul stâng, iar Lunin parcă are cinci brațe între buturi. Sunt aici și mulți dintre ”copiii” lui Mircea Lucescu, de la Tsygankov și Sydorciuk până la Stepanenko și chiar Dovbyk, pe care l-a ținut în priză cât Kievul s-a pregătit la București în debutul războiului cu Rusia.
E, cu siguranță, doar o mișcare de protocol, de dezmorțire, de conexiune cu publicul. Dar de aici, de la această reunire cu emoția fanilor și cu războiul de acasă în spate, Ucraina reglează în următoarele ceasuri ultimele rotițe înaintea meciului cu România.
Mai greu decât cu De Bruyne și Lukaku!
Va fi poate mai greu decât cu De Bruyne și Lukaku la Koln. Asta pentru că Răzvan Marin și compania vor înfrunta un conglomerat tare de mușchi, minte și orgoliu.
O națională gata să capteze în vestiarele din Germania energia colosală revărsată pe toate canalele pro-Ucraina, pro-libertate, pro-supraviețuire a unei națiuni puse la încercare. Vom înfrunta imaginea copilului în lacrimi, care sărută cu pasiune și emoție mingea livrată în tribună de Stepanenko, visând că doar succesul naționalei sale îl poate întoarce măcar cu gândul la un acasă liniștit. Dar, în realitate, bulversat de obuze, gloanțe, tancuri și rachete! Ce meci va fi! Ce tensiune! Ce miză!
