Acum se bucură de un succes enorm și este iubit de o mulțime de oamenii, dar începuturile sale au fost unele destul de grele.
Valentin Crețu și povestea sa de viață
În prezent, Valentin Crețu este unul dintre cei mai importanți fotbaliști de la FCSB și se bucură de familia frumoasă pe care o are. Când era mic însă, fundașul dreapta a trecut prin momente grele și, la un moment dat, a ajuns la casa de copii alături de cei doi frați ai săi.
Povestea lui Valentin Crețu a fost spusă chiar de soția sa, Mădălina, cea care i-a dăruit două fetițe.
„Noi suntem dovada vie a faptului că se poate reuşi chiar dacă porneşti de la zero. Vali a avut o copilărie foarte grea, dar împreună am reuşit să trecem peste toate.
Mama lui Valentin a suferit un accident în urma căruia şi-a pierdut conştiinţa. Vali era destul de mic atunci. După acel accident, nu a mai fost niciodată aceeaşi persoană, nici acum, după aproape 25 de ani, nu şi-a revenit.
Socrul meu, din punctul meu de vedere, este un exemplu. A reuşit să ţină casa şi familia cât s-a putut. A fost alături de soacra mea şi a ajutat-o, pentru că ea a fost mereu internată într-un spital de specialitate.
Pentru copii a fost foarte greu. Erau Cristi (fratele cel mare), Vali Creţu şi Silviu (fratele cel mic). Nu ştiu dacă e datoria mea să spun asta, dar a existat o perioadă în care au fost la casa de copii, toţi trei. Apoi, Vali a fost crescut de bunica lui timp de 2-3 ani, undeva într-o zonă de munte.
Îmi povesteşte tot timpul cu lacrimi în ochi cât de greu i-a fost. Vali este un luptător”, a spus Mădălina Creţu, potrivit Orange Sport.
Valentin Creţu vrea la naţională
La 36 de ani, fundașul dreapta de la FCSB încă are aspiraţii înalte: vrea să revină în echipa naţională, după o absenţă de patru ani.
„De ce nu? Pentru asta muncesc, joc la cea mai bună echipă. Ştiu cât muncesc şi îmi doresc să ajung şi pe la naţională. Vârsta pentru mine e un numar şi asta se vede. Se vede în evoluţii”, a spus Crețu.
Valentin Creţu recunoaşte că nu a fost un elev model. Lipsea cu zilele de la şcoală, pentru a merge la antrenamente.
„Le plăcea de mine, pentru că eram modest, foarte atent, stăteam câte două, treu ore şi eram atent. Ştiau că îmi place foarte mult fotbalul şi chiar le mulţumesc că au avut aşa înţelegere şi m-au lăsat să mă duc la fotbal. Aveam şi două antrenamente pe zi. Era greu să mai ajung şi la şcoală”, a admis fotbalistul campioanei României.
