EXCLUSIV Jose Peseiro înapoi la Rapid? ”De ce nu? Acolo am trăit însă cel mai urât episod din carieră”. Interviu-eveniment cu lusitanul trecut pe la Real Madrid

Fără contract după despărțirea de naționala Nigeriei, pe care a dus-o în februarie până în finala Cupei Africii, Jose Peseiro vorbește în premieră, după 15 ani, despre experiența șocantă trăită în Giulești în prima parte a sezonului 2008-2009

Jose Peseiro despre culisele mandatului vulcanic din Giulești

În lunga sa istorie de 101 ani, Rapidul a fost condus de pe bancă doar de patru străini. Primii doi au avut mandate în perioada interbelică. Este vorba despre maghiarii Kalman Konrad (1936-1937) și Alfred Schaffer (1940). Iar în epoca modernă s-au mai adăugat Cristiano Bergodi și Jose Peseiro. Portughezul a rezistat însă numai 195 zile în prima jumătate a sezonului 2008-2009. Finalist al Cupei UEFA în fruntea lui Sporting Lisabona (2005) și secundul lui Carlos Queiroz la Real Madrid (2003-2004) erau bornele unei cărți de vizită strălucitoare pentru un tehnician recrutat însă într-un moment tulbure pentru Rapid. Adică preluarea clubului de Fathi Taher, scandalurile financiare cu Copos și un fluviu de salarii imense negociate pentru jucători străini. La 15 ani după experiența șocantă trăită în Giulești, Peseiro rememorează perioada tumultuoasă de la Rapid. Și nu ascunde că ar fi deschis unei reveniri în fotbalul românesc, unde a fost la un pas să se întoarcă în 2019!

Mă odihnesc după experiența din Nigeria”

– Mister Peseiro, sunteți în vacanță de două luni, după ce ați încheiat contractul cu federația nigeriană. Cum vă bucurați de timpul liber?

Mă odihnesc după experiența din Nigeria, fiindcă a fost o muncă foarte grea acolo. Dar port deja și diferite discuții la cluburi, la echipe naționale pentru a găsi un nou proiect câștigător. Îmi place să înving, indiferent unde lucrez. Stau în video conferințe, în apeluri.

Peseiro și Osimhen la recenta Cupă a Africii, unde Jose Peseiro a dus Nigeria până în finală. Credit line: FRANCK FIFE / AFP / Profimedia

– Ați pierdut finala cu Cote d’Ivoire, țara gazdă, după un parcurs în forță. Îmi închipui că a fost destul de frustrant, nu?

Nigeria a fost cea mai bună formație din turneu până la finală. În schimb, Cote d’Ivoire a mers foarte greu. S-a aflat la numai câteva minute de eliminare încă din grupe, unde pierduse sever și cu Guineea Ecuatorială, 0-4. Asta a făcut ca așteptările publicului lor să se topească, iar echipa a putut juca mai liber, fără o presiune constantă.

Și să crească treptat motivația.

Exact! Iar în finală n-am mai reușit să ne menținem echilibrul păstrat în fazele anterioare. Am cedat în fața presiunii suporterilor, a mizei. Am avut în lot 14 jucători care nu evoluaseră niciodată la acest nivel și maximum trei oameni obișnuiți să fie în top, în frunte cu Osimhen. Victor a înscris un singur gol, dar a depus un efort fantastic și a muncit enorm pentru echipă. A făcut pressing, a câștigat dueluri, a fost primul om în blocul defensiv.

N-am fost plătit timp de șase luni la Rapid”

– Ne întoarcem în timp în vara lui 2008. E momentul când ați semnat cu Rapid București, după care vor urma șapte luni tulburi, cu o grămadă de scandaluri pe toate palierele. Cu ce ați rămas din perioada aceea?

A fost o experiență intensă. Am venit atunci cu mare entuziasm la Rapid, dar am realizat repede că existau probleme serioase de organizare, conflicte între oameni, bani lipsă. Dar, o perioadă, totul s-a compensat prin atmosfera extraordinară din jurul echipei. A însemnat o provocare să lupt pentru titlu în România cu un club atât de popular. Mi-a părut foarte rău că am plecat, dar nu exista altă opțiune.

– E bizar că aduceți în discuție chestiunea cu lipsa banilor, fiindcă percepția a rămas peste timp aceea că Rapidul arunca atunci cu dolarii în jucători, în antrenori!

Se adunaseră la un moment dat foarte multe restanțe față de mine și de staff, care s-au reglat abia în ianuarie 2009, după ce a fost vândut un atacant. Ăsta e adevărul! Am primit o parte din bani la început, apoi n-am mai încasat nimic până la reziliere, adică după șase luni. Iar atunci am acceptat să fim plătiți la zi, nu pe tot contractul. Puteam să țin cu dinții de acte, să cer salariile integrale. Am considerat însă că nu e cazul să adopt o asemenea poziție din cauza condițiilor foarte sensibile din acel moment.

A fost o rușine să fiu suspendat de Taher”

– Rapid a adus în același timp cu dumneavoastră o serie de jucători din străinătate, pe salarii supergeneroase. A fost și cazul lui Julio Cesar și Daniel Paulista, pentru care au trebuit să plătească actualii conducători, după 15 ani! Ambii au câștigat la TAS, compensații cumulate de 1,5 milioane euro!

Nu cunosc detalii despre aceste dosare. Știu doar că reușisem să adunăm un grup de jucători valoroși, dar aveam nevoie de timp pentru a crește împreună. Amintiți-vă că am fost la același nivel cu Wolfsburg în Cupa UEFA, de unde am fost eliminați la limită. Am pierdut 0-1 în deplasare, am remizat acasă, 1-1. Susțin și acum că puteam realiza lucruri extraordinare la Rapid, dar, din păcate, s-au întâmplat situații care au încurcat întregul proiect.

Fathi Taher și Jose Peseiro au rezistat doar șase luni împreună la Rapid

– După eliminarea în fața lui Wolfsburg s-a produs însă o ”revoluție” totală din partea fanilor. Proteste virulente, lupte de stradă, blocarea intrării principale în stadion. V-ați temut atunci pentru siguranța dumneavoastră?

Nu. Cred că am avut o relație corectă cu fanii. Ei erau furioși pe Taher, nu pe mine. Să vă aduc aminte ce am pățit? Clubul m-a suspendat! Pentru ce? A fost o rușine. Prima și ultima dată când mi s-a întâmplat așa ceva! Cel mai urât episod din cariera mea. M-am simțit umilit. OK, se întâmplă uneori să pierzi, alteori câștigi, ăsta e fotbalul! Dar a fost o decizie inacceptabilă să mă suspenzi când eu munceam minimum zece ore pe zi în interesul echipei și încercam să fac tot ce se poate mai bine.

Rapidul ar fi achitat foarte mulți bani dacă plecam după returul cu Wolfsburg”

– Suspendarea n-a durat însă decât cinci-șase zile!

Avocatul mi-a spus că, în cazul în care Rapid nu-și respectă obligațiile și forțează nota, clubul va plăti compensații imense. Dacă în acele zile mi-ar fi fost teamă sau nu-mi controlam emoțiile, plecam cu statut de antrenor suspendat. Dar Rapidul ajungea să plătească foarte mulți bani. Repet: un episod rușinos, despre care a vorbit întregul continent! Taher m-a rechemat însă după câteva zile, realizând ce eroare uriașă putea comite. Dumnezeu să-l ierte! Am auzit că a decedat în urmă cu trei ani.

– Da, s-a prăpădit la Istanbul.

A fost ceva foarte urât din partea lui. A simțit atunci presiunea fantastică din partea fanilor și a trebuit să găseasă o soluție de a ieși din acel vulcan. Așa a ales să dea afară antrenorul! Și a greșit! După ce m-am întors, n-am mai pierdut niciun meci până la plecarea survenită în ianuarie 2009.

Cu George Copos am avut o relație civilizată. M-a invitat de câteva ori și la cină împreună cu soția. Nu cred că a avut vreo implicare în suspendarea mea, instrumentată de Taher”

Sunt convins că aș fi primit bine la Rapid”

– Spuneați într-un interviu din străinătate că ați întâlnit și la Rapid jucători aroganți, care se credeau staruri. La cine vă gândeați?

N-are sens să dau nume. Dar nu mă refeream la aroganță, ci la jucători cu care devine dificil să lucrezi dintr-un motiv mental. Au calitate scăzută, dar își închipuie că sunt mari staruri. Astfel de fotbaliști complică situația echipei, a colegilor, a staff-ului, pentru că apare o stare de reticență în materie de progres. Sunt refractari la idei de acumulare, de dezvoltare, fiindcă în mintea lor sunt jucători de top. Iar un antrenor serios trebuie să tragă un semnal de alarmă în astfel de situații. Nu pentru că ar avea ceva de împărțit cu fotbalistul X, ci pentru a-l trezi la realitate.

Peseiro venise la Rapid cu planuri grandioase

– V-ar face plăcere să reveniți la o partidă a Rapidului pe noul stadion?

Da. Să văd un meci, să mă bucur de noul stadion, să vizitez baza de pregătire. Rapidul face parte din istoria mea, din viața mea. La fel simt pentru fiecare loc unde am muncit, în Grecia, Spania, zona arabă, Egipt, Venezuela, Nigeria. Sunt convins că aș fi primit bine. Până la urmă, eu, ca antrenor, n-am făcut niciun rău clubului din punct de vedere sportiv. Am muncit serios, am vrut să dau ce am mai bun, am dovedit implicare și înțelegere față de anumite situații administrative.

Sunt cu inima împăcată că am făcut tot ce-a depins de mine”

– Sunt voci în România care, când vine vorba despre Peseiro, afirmă și azi: ”Aaa, antrenorul care a dus Rapidul la faliment! Ce perioadă groaznică!”. Ce le-ați răspunde?

Oamenii sunt liberi să gândească așa cum vor. Dar, în 2008, publicul s-a răsculat față de Taher și Copos pentru partea de organizare și susținere precară a clubului. Eu însămi m-am confruntat cu același tip de probleme în raport cu societatea. Dacă însă fanilor, care pun mult suflet, nu le-a plăcut sau nu le place de mine, ce-aș putea face? Cum să schimb asta? Eu sunt cu inima împăcată că am făcut tot ce-a depins de mine ca să funcționăm cât mai bine în condițiile din acel moment. Dincolo de orice însă, suporterii ar trebui să arate respect tuturor celor care au lucrat pentru club, antrenori, jucători.

– Pe Cristiano Bergodi l-ați avut adversar în 2008, când pregătea pe Poli Iași. Acum, a fost demis de Rapid în condiții similare de ape tulburi ca și la dumneavoastră. Pare o rețetă made in Giulești, nu?

Am auzit că Bergodi a fost dat afară, iar Lobonț e interimar. Nu stăpânesc detaliile cazului, nu am văzut meciurile. Nu cunosc atmosfera în acest moment. Prin urmare, nu mă pot pronunța. Conducătorii de acolo pot răspunde mai bine decât mine la această întrebare.

Da, am fost în contact cu președintele de la CFR Cluj”

– E adevărat că, în februarie 2019, ați avut negocieri cu CFR Cluj pentru a-l înlocui pe Toni Conceicao?

– Așa este! Am fost în contact cu președintele de atunci. Am discutat, dar a fost imposibil să batem palma. Eram în negocieri și cu cluburi din Dubai, și cu câteva federații, pentru echipe naționale. Erau formații cu proiecte mai înalte decât CFR Cluj. Asta nu înseamnă că nu respect pe CFR, unde vor mereu să câștige. Să fie numărul unu. Am considerat însă că, în acel moment, revenirea în România nu era cea mai bună soluție pentru mine.

– În viitor v-ar mai tenta însă să lucrați în Liga 1?

De ce nu?

Îmi place felul în care suporterii Rapidului își susțin echipa. Crează o atmosferă de neuitat. Dar uneori ar trebui să fie mai echilibrați și să-și stăpânească emoțiile pentru a nu produce probleme suplimentare jucătorilor sau clubului”

– Ați jucat și împotriva lui CFR, când conduceați Braga, în grupele Champions League. Sezonul cu victoria fabuloasă a Clujului pe ”Old Trafford”, cu Manchester United!

Și, totuși, CFR a terminat grupa atunci pe locul trei și n-a mers mai departe în Champions League. Am pierdut ambele jocuri, iar Clujul etala un admirabil stil de contraatac.

Problema la Real nu era numărul starurilor, ci faptul că aveam prea puțini jucători în lot”

– Cum a fost colaborarea cu Marius Niculae la Sporting Lisabona?

Un băiat excepțional! L-am folosit inclusiv în finala Cupei UEFA cu ȚSKA Moscova. Din păcate, a prins o perioadă cu multe accidentări, așa că nu l-am putut utiliza pe cât aș fi vrut.

Carlos Queiroz și Jose Peseiro pe banca lui Real Madrid

– Ați petrecut un sezon la Real Madrid, în calitate de secund al lui Carlos Queiroz, și cu un vestiar full de megastaruri: Roberto Carlos, Zidane, Raul, Ronaldo, Figo, Beckham. Cum poți gestiona un asmenea grup orgolios?

Problema nu a fost că aveam prea multe staruri în vestiar. Erau însă prea puțini jucători în lot, cu care să mergem pe toate competițiile, în cazuri de accidentare, suspendare, rotație. Dar am trăit împreună momente extraordinare și experiențe din care am învățat, am acumulat. Un Ronaldo imens, de exemplu, chiar dacă venea după accidentări dure. Incredibil ce făcea la antrenamente! Și a reușit și să însrie destul de mult, în ciuda situației medicale traversate.

– Realul duce din nou trofeul Champions League pe ”Bernabeu”?

Aș vrea! Asta e în ADN-ul clubului. Joacă bine sau mai slab, obișnuiește să câștige. E acolo un spirit de nezdruncinat. I-am văzut la câteva meciuri și în această ediție, pe stadion. M-am întâlnit și cu prietenul meu Ioan Andone, care sosește de obicei alături de alți amici din România. El vine de la Malaga, eu din Portugalia, ne vedem direct la Madrid. Am mers inclusiv la Atletico – Dortmund, când nemții puteau pierde cu 3-0, 4-0. Dar au o organizare excepțională, care i-a ajutat, iată, să prindă chiar finala.

Fiica mea a studiat la București”

– Povestiți-ne o întâmplare din peregrinările dumneavoastră, pentru că ați lucrat pe patru continente, ați întâlnit diferite culturi și caractere!

În Venezuela a fost una dintre cele mai speciale situații. Țară cu o situație economică grea și pe timp de pandemie! Am lucrat acolo fără să fiu plătit vreme de 15 luni! Dar am muncit enorm! Și am întâlnit oameni foarte amabili, deschiși, cu jucători dornici să se autodepășească. A fost emoționant la final când mă rugau să nu plec. Una peste alta, am trăit, într-adevăr, experiențe diverse. M-am lovit și de lucruri frumoase, și urâte.

Păstrez acasă amintiri de prin toate țările pe unde am muncit. Am multe lucruri cumpărate sau primite cadou în România. Vreau să -mi amenajez acasă o cameră specială cu toate aceste suveniruri”

În România?

Fiica mea a studiat în București cât am activat la Rapid. Mi-a plăcut să vizitez muzee, să cunosc oameni, să interferez cu tradițiile și cultura locale. Am auzit și în România, și în Portugalia discursuri că avem o viață grea, cu multe dificultăți, prea multe probleme sociale. Bucurați-vă de Europa așa cum e! N-ar strica să mergeți în țări unde întâlniți cu adevărat sărăcie, moarte, ca să aveți termene de comparație.

16 partide în Liga 1 a condus Peseiro pe banca Rapidului: 8 victorii, 4 remize, 4 eșecuri

CV Jose Peseiro

Data nașterii: 4 aprilie 1960, Coruche (Portugalia)

Jucător: atacant, a evoluat cel mai sus în liga secundă lusitană

A antrenat la Uniao Santarem (1992-1994), Montemor (1994-1996), Oriental (1996-1999), Nacional (1999-2003), Real Madrid (2003-2004, secund), Sporting Lisabona (2004-2005, 2018), Al Hilal (2006-2007), Panathinaikos (2007-2008), Rapid (2008-2009), Arabia Saudită (2009-2011), Braga (2012-2013, 2016), Al Wahda (2013-2015), Al Ahly (2015-2016), Porto (2016), Sharjah (2017), Guimaraes (2018), Venezuela (2020-2021), Nigeria (2022-2024)

Palmares: Cupa Portugaliei (2013, Braga), titlu Egipt (2016, Al Ahly)

Distribuie

Urmărește-ne pe

Ultima oră
Cele mai citite

Articole Similare