La Munchen, ”tricolorii” au învins net Ucraina, 3-0, și se întorc pentru optimile de finală cu Olanda. La 20 km depărtare însă, un loc sinistru amintește despre ororile regimului lui Hitler și despre felul în care fotbalul și-a făcut loc în istoria terorii naziste
Lagărul Dachau, modelul pentru rețeaua de exterminare nazistă
”Arbeit macht frei” scrie pe poarta masivă de oțel. ”Munca te face liber”. Era inscripția pe care toți prizonierii o vedeau la intrarea în lagărele naziste din Al Doilea Război mondial. O speranță propagandistă la viață înainte de a păși, de fapt, pe drumul către durere și moarte. Zăngănitul ușii metalice te înfioară și azi, căci gândul zboară imediat către sutele de mii de suflete care au cunoscut Iadul în acest colț de lume. Suntem la intrarea în fostul lagăr de concentrare Dachau, care, în anii ‘30-’40, avea să devină modelul în materie de organizare și sălbăticie pentru rețeaua de exterminare țesută de regimul lui Hitler. Fotbalul, sub diferite aspecte, și-a găsit aici poveștile lui triste, dramatice.
Spre camerele de gazare și experimentele medicale smintite
În martie 1933, la numai câteva zile după ce național-socialiștii lui Hitler preluau puterea, administrația nazistă decidea deschiderea primului lagăr de concentrare. Se întâmpla la Dachau, în apropiere de Munchen, unde urmau să fie închiși prizonierii politici, în clădirile abandonate ale unei vechi fabrici de praf de pușcă și muniție. Inițial, planul era ca lagărul să găzduiască 5.000 de oameni.
Odată însă cu instituirea legilor rasiale din 1935 și, ulterior, ”Noaptea de Cristal” din 1938, pogromul evreilor, Dachau a început să absoarbă de patru ori mai mulți prizonieri – homosexuali, rromi, Martorii lui Iehova, evrei. Germani, polonezi, cehi, ruși, români, maghiari, sârbi și multe alte naționalități, oameni aduși la muncă forțată, destinați camerelor de gazare sau experimentelor medicale smintite. Printre cei oropsiți – aproape 300 de cetățeni români.
Morții scoși la apel pentru a ieși la numărătoare!
Aici a funcționat la începuturi și Academia SS, locul de instruire pentru viitorii ofițeri naziști. În aceste clădiri vecine lagărului au deprins lecția barbariei, bunăoară, Albert Eichmann și Rudolf Hess. Primul – unul dintre principalii arhitecți ai Holocaustului, al doilea – adjunctul lui Hitler în momentul urcării la putere, 1933.
Dachau înseamnă azi o incursiune prin mijlocul suferinței. Prin barăcile reconstitituie care vorbesc despre condițiile inumane de trai și tratamentele dure. Prin imensa curte interioară, unde, la apel, trebuiau să fie aduși chiar și cei morți pentru a ieși la numărătoare.
Prin camerele de gazare, unde oamenii erau împinși la grămadă cu promisiunea gărzilor că intră doar la un duș. Ori prin sălile crematoriului, de unde fumul înecăcios transmitea tuturor mesajul că aici e finalul drumului. Și ce ticăloșie – crematoriul amenajat în mijlocul unei mici păduri, printre triluri de păsărele, ca și cum aici ar fi Raiul, nu eticheta cruzimii!
Echipa bucătăriei devine campioană la fotbal!
Dar în tot acest peisaj apocaliptic și-a făcut loc și mingea. Fotbal în fabrica morții! Cum a fost posibil așa ceva?
După eliberarea lagărului de armata americană, în aprilie 1945, puține elemente legate de sport au rămas în urmă. Printre ele însă, fotografii din timpul unui meci disputat chiar în marea curte interioară. Sau o Cupă din lemn cucerită de campioana de la Dachau!
Da, campiona, pentru că în perioada 1941-1943 s-a desfășurat aici un veritabil campionat între barăci, cu 20 de formații, spre distracția ofițerilor SS și din rațiuni de propagandă. Pentru că sportul, în vizunea nazistă, însemna o formă de reabilitare.
Echipa bucătăriei a cucerit un titlu, simplu, pentru că erau oameni mai pe picioare, care aveau acces la mâncare, spre deosebire de ceilalți prizonieri. Din trupa câștigătoare făceau parte 5 luxemburghezi, 2 slovaci și câte un rus, polonez, ceh și iugoslav.
Hitler uns cu excremente, pașaportul spre Dachau
De unde contingentul de luxemburghezi în bucătăria de la Dachau? Povestea spune că, după ce Germania a cucerit micul Ducat în patru ore în drum spre Franța, cei cinci polițiști au fost dislocați cu aceleași însărcinări în Cehia.
Numai că, în biroul lor, naziștii au descoperit la un moment dat un episod șocant: tabloul lui Hitler de pe perete uns cu excremente! A urmat imediat pentru toți deportarea la Dachau și titlul de campioni ai lagărului la fotbal.
Unul dintre supraviețuitorii de la Dachau, Ferdinand Hackl, relata peste ani despre partidele din ”fabrica morții”: ”Fotbalul se juca duminica, în zona de apel nominal, unde prizonierii erau hărțuiți zilnic și deseori torturați până la moarte. Aceste meciuri i-au ajutat însă pe prizonieri să mai uite puțin de suferința și foamea lor”.
”Patriarhul” lui Bayern, 33 de zile în Iad
În valurile de prizonieri de la Dachau au ajuns inclusiv 16 oficiali ai lui Bayern Munchen, în frunte cu președintele Kurt Landauer. E omul fundamental din istoria clubului, pe care l-a condus în trei mandate: 1913-1914, 1919-1933, 1947-1951.
A luptat în Primul Război Mondial, apoi, cu origini evreiești, a ajuns la Dachau în 1938, unde trecutul său pe front în slujba Germaniei i-a oferit șansa unei eliberări după 33 de zile în lagăr. A fugit în Elveția, a preluat din nou șefia lui Bayern imediat după Al Doilea Război Mondial. E, în plus, artizanul primului titlu din istoria bavarezilor, cucerit în 1932. I se spune Patriarhul!
Ce îngemânare de destine! Și ce povești tulburătoare și de la meciurile de fotbal, de unde unii jucători, prizonieri cu speranțe topite, fugeau direct spre rețeaua de sârmă ghimpată încărcată cu curent electric pentru a se sinucide. Asta dacă nu cumva cădeau înainte sub gloanțele gărzilor din turnuri, copii cărora le era pusă în mână mitraliera pentru a se ”juca” de-a viața și de-a moartea!
12 ani a funcționat lagărul de concentrare de la Dachau, 1933-1945, fiind cel mai longeviv din rețeaua nazistă de exterminare
200.000 de deținuți au trecut prin lagărul de la Dachau, peste 40.000 fiind executați în timpul detenției
