Înaintea amicalului de marți seara de la Madrid, faimosul Faustino Asprilla rememorează meciurile de coșmar ale Columbiei contra României la CM 1994 și 1998. E impresionat de ascensiunea lui Man la Parma, unde sud-americanul e și azi rege după sezoanele fabuloase petrecute la emilieni în anii ’90
Faustino Asprilla așteaptă revanșa împotriva României
Un apel în noapte pe Whatsapp, cu ochii pe fusul orar de Columbia, șapte ore mai în urmă decât Bucureștiul. De la capătul celălalt se aude o voce cavernoasă. Dialogul în engleză e imposibil, dar italiana simpatică a lui Faustino Asprilla, 54 ani, e cheia perfectă pentru a deschide ușile memoriei către episoade dragi României. Ex-atacantul a fost unul dintre liderii Columbiei răpusă de ”tricolori” la Mondialele din 1994 și 1998. E punctul de pornire înaintea amicalului de marți seara de la Madrid, o confruntare pe care sud-americanii o așteaptă cu dorul unei revanșe, fie și într-un joc de pregătire.
”Lucrez pentru ESPN Columbia”
– Tino, de la București te sunăm! Cum e viața la prânz în Bogota?
Aglomerație mare, numai că acum sunt în Europa. Am venit la Newcastle pentru câteva zile. Mi-e dor să revăd din când în când orașul unde am trăit doi ani. Să mă reîntâlnesc cu vechi amici, să mă salut cu fanii, care mă iubesc și acum. Și, evident, am fost să văd la Londra amicalul Spania – Columbia 0-1. Avem o generație tare de tot!
– Cu ce te mai ocupi?
Lucrez pentru ESPN Columbia. Sunt în echipa de analiști. Tot ce înseamnă fotbalul mare, inclusiv Cupa Mondială.
”Am pierdut pe nedrept meciul din 1994”
– România a rămas un mare coșmar pentru Columbia după victoriile repurtate la Mondialele din 1994 și 1998. A fost, probabil, o mare dezamăgire pentru voi în special eșecul din SUA, nu?
N-am deloc cele mai plăcute amintiri cu România. În America am suferit însă un eșec nedrept. Am făcut atunci o primă repriză bună, dar am dat peste un portar incredibil în prima parte a meciului. Frustrant! Ne-ați prins însă pe niște contraatacuri fantastice și v-ați atins scopul. Am și azi sentimentul că n-ar fi trebuit să pierdem acel joc.
– A fost însă o presiune fantastică atunci: zeci de mii de columbieni în tribune cu peruca lui Valderrama, Pele vă numea viitorii campioni mondiali, iar României nu i se dădea nicio șansă.
Nimeni din echipă nu a stat cu urechea la acele comentarii. Am intrat pe teren ca de fiecare dată, să ne facem treaba așa cum știam mai bine. Ne așteptam să fie un stadion plin cu fani columbieni. Emoțiile erau imense, mai ales că, în calificări, învinsesem Argentina cu 5-0. Un succes care a energizat pe toată lumea. Dar România ne-a oferit o lecție când ne-am fi dorit cel mai puțin să se întâmple asta.
”Hagi a marcat un gol miraculos. Dar nu sunt sigur că a vrut să pună mingea exact în plasă. Probabil ideea fusese să trimită o centrare pentru Răducioiu”
”România s-a agățat de fiecare minge, au luptat ca într-o finală de Cupă Mondială”
– A fost o surpriză pentru tine acea echipă a României din 1994?
Nu. Jucam la Parma, îi știam foarte bine pe românii de la Brescia, pe Hagi, pe Răducioiu. România nu era o surpriză, le cunoșteam potențialul jucătorilor. Dar a fost atunci o zi în care nu ne-a ieșit aproape nimic.
– În România e faimoasă o poveste relatată cândva de Daniel Prodan, unul dintre stoperii din 1994. Spunea că selecționerul Iordănescu îți făcuse un portret fantastic, dar cu un singur defect: teamă! Asta l-a ajutat pe Prodan să se transforme într-o bestie în fazele când te marca!
România a arătat ca o echipă de bestii. Cu toții! Au jucat fiecare minge ca și cum era ultima. Ca și cum erau în finala Cupei Mondiale, iar soarta partidei depindea de fiecare duel. Asta ne-a împiedicat să ne etalăm nivelul nostru maxim de la acel moment. Aveam o trupă minunată, cu Valderrama, Freddy Rincon, Valencia. Păcat că România ne-a stopat dintr-un vis!
”La Madrid, trebuie să întrerupem karma de la partidele cu România”
– Ce a fost diferit în ’98, când România v-a învins din nou în grupă, 1-0?
A fost ultimul Mondial pentru jucătorii importanți, ajunși la 34-35 de ani. Spre deosebire de SUA, știam la meciul din ’98 că ne va fi foarte greu să facem un turneu final reușit. Treceam prin momente delicate. Schimbare de generație. Pierdusem cu Germania și Belgia în pregătirile Mondialului. Nu mai eram la nivelul din urmă cu patru ani.
– Iar România a câștigat printr-un alt gol memorabil, marcat de Adrian Ilie, un lob ireal!
Așa este! România s-a obișnuit să marcheze goluri imposibile contra Columbiei. E momentul ca măcar acum să ne luăm revanșa prin amicalul de la Madrid. Avem din nou o echipă foarte frumoasă, neînvinsă în ultimii doi. Chiar dacă am avut în față Brazilia, Germania sau Spania! Va fi o partidă spectaculoasă. Și sper să întrerupem această karma de la meciurile cu România.
”Hagi a fost un jucător uluitor. Unul dintre cei mai mari artiști ai fotbalului! Mi-ar face plăcere să-l revăd, să-i strâng mâna”
”Orice club care atacă titlul în Italia ar trebui să-l aibă pe Man pe lista de mercato”
– Ai rămas unul dintre jucătorii legendari ai Parmei. Presupun că urmărești des meciurile lor. Ce impresie ți-au lăsat românii Man și Mihăilă, primul căutat de Milan, Napoli, Dortmund, Juve?
Bravissimi! Man mi se pare un jucător de nivelul lui Milan. A atins momentul în care poate face pasul către un club mare. Pentru orice echipă din Italia care-și propune să cucerească titlul, Man ar trebui să fie o opțiune prioritară în următorul mercato.
– Ești faimos pentru celebra ”capriola”, tumba pe care o făceai după fiecare gol marcat. Care e povestea acelui salt mortal?
Mi-a părut rău că n-am putut să celebrez și cu România în același fel. Când eram copil, la America din Cali evolua un atacant paraguayan celebru, Roberto Cabanas. El sărea peste cap după fiecare gol marcat. Mi-a plăcut mult, așa că am preluat același stil, pe care l-am tot repetat de pe la 12-13 ani.
”Aducem și în România prezervativele <Tino>?”
– Hai să încheiem cu o temă simpatică! Ai lansat în Columbia în urmă cu ceva ani o marcă proprie de prezervative, ”Tino”. Mai merge afacerea?
Merge excelent! Tuturor în Columbia le place să foloseasă prezervativele ”Tino”. Ce-ar fi să le aducem și în România? Ar fi un business fantastic. Mă ajuți?
– Ha, ha, ha! Discutăm! Știu că ai fost un jucător căruia i-a plăcut viața și nu ai ascuns asta niciodată. Fii sincer, nu cumva ai cunoscut și vreo româncă prin Italia cât timp ai evoluat la Parma?
Nu-mi amintesc. Dar nu e timpul pierdut nici acum! Ciao! Salut, Hagi! Salut, România!
CV Faustino Asprilla
Data nașterii: 10 noiembrie 1969, Tulua (Columbia)
Post: atacant
A jucat la Deportivo Cucula (’88-’89), Atletico Nacional (’89-’92, ’02), Parma (’92-’96, ’98-’99), Newcastle (’96-’98), Palmeiras (’99-’00), Fluminense (’00-’01), Atlante (’01-’02), Universidad de Chile (’03), Estudiantes (’03-’04), Cortulua (’04)
Meciuri/goluri națională: 57/20
Palmares: 1 titlu, 1 Copa Interamericana (cu Atletico Nacional), Cupa Italiei, 2 Cupa UEFA, Cupa Cupelor, Supercupa Europei (cu Parma), Turneul Rio-Sao Paolo, Cupa Campioanelor (cu Palmeiras)
- 150 meciuri și 43 goluri a adunat Asprilla în toate competițiile pentru Parma, în perioada de glorie a clubului italian, alături de nume importante, precum Buffon, Brolin, Sensini, Grun sau Zola
