Cristina Neagu a anunțat recent că se va retrage la finalul acestui sezon din activitatea handbalistă profesionistă, după o carieră în care a fost desemnată de patru ori de IHF cea mai bună jucătoare din lume, în 2010, 2015, 2016 și 2018.
Cum a ajuns Cristina Neagu să fie cea mai bună handbalistă din lume în patru rânduri: „Am avut întotdeauna un simț deosebit pentru handbal”
Acum, sportiva în vârstă de 36 de ani a explicat pe larg cum a decurs drumul său spre elita acestui sport și a dezvăluit care a fost elementul de bază care a făcut diferența între ea și alte jucătoare de top în toți acești ani.
De asemenea, handbalista de la CSM București și-a exprimat o dată în plus și marele regret al carierei, reprezentat de faptul că a insistat în multe momente să forțeze pentru a putea juca în anumite conjuncturi și astfel s-a ales cu multe accidentări destul de grave.
„Eu niciodată nu am fost un inter clasic, chiar dacă poate oamenii au fost impresionați de aruncările mele și de golurile mele.
Eu am avut întotdeauna un simț deosebit pentru handbal, am văzut jocul de handbal, am citit jocul de handbal, chestia asta mie mi-a plăcut întotdeauna – să vezi cum poți să găsești soluțiile potrivite, ce combinații să joci, cum să-ți păcălești adversarul, nu neapărat să sari un metru, arunci tare și dai un gol spectaculos.
Și cred că handbalul se transformă cumva, se joacă mult mai fizic, s-au schimbat regulile, asta a fost și ideea de fapt – să se înscrie mai multe goluri, să devină mai spectaculos pentru ochiul publicului.
Cum s-a schimbat acest sport din momentul în care ea a debutat
Față de când jucam eu la Rulmentul – în 2006 am semnat cu Rulmentul Brașov, parcă a trecut o viață de atunci – , s-a schimbat handbalul complet, din punctul meu de vedere!
Felul în care se joacă handbalul, s-au schimbat competițiile, felul în care se dispută competițiile, s-au schimbat regulile, înainte se juca puțin mai lent, dar se mergea mai mult pe partea asta tehnico-tactică.
Cred că handbalul feminin de astăzi se îndreaptă tot mai mult către handbalul masculin, unde se joacă în mare viteză și totul e bazat în special pe calitățile fizice și mai puțin pe partea tactică.
Mie îmi place foarte mult handbalul masculin și de-a lungul carierei mele eu am urmărit mai mult handbalul masculin decât cel feminin, apropo de aruncarea mea cu bătaia pe două picioare – la băieți am văzut-o și mi-am însușit-o!
Ce îmi place, îmi plăcea de fapt, la feminin era partea tactică de care ziceam, jocul mai combinativ.
Marele regret al carierei sale: „Am avut acele accidentări grave, am stat foarte mult timp în afara terenului și a fost foarte greu pentru mine”
La 16 ani, dacă stau să mă gândesc bine, eram pe drumul cel bun. Îmi doream foarte mult să ajung departe în handbal, îmi doream să fiu cea mai bună din sportul ăsta, îmi doream să câștig trofee, medalii… Pot să-i spun că a făcut bine ce a făcut, că a continuat să creadă în visul ei.
Însă undeva la 21 de ani, Cristinei Neagu de atunci, i-aș spune să aibă mai multă grijă de ea, să aibă mai des curajul să spună ‘Nu, trebuie să mă opresc’. Pentru că am avut acele accidentări grave, am stat foarte mult timp în afara terenului și a fost foarte greu pentru mine.
Dar la 16 ani, faptul că am crezut în visul meu, că nu am renunțat indiferent cât de greu a fost pentru că și în sport, ca și în viață, nimic nu vine ușor, a însemnat că am făcut ce trebuia”, a spus Cristina Neagu, potrivit sport.ro.
