Academia de Fotbal „Gheorghe Hagi” a impus reguli stricte pentru părinți și antrenori, în vederea menținerii unei discipline stricte și a unui mediu educativ pentru tinerii jucători.
Lucian Burchel, fostul director tehnic al academiei, a explicat cum părinții copiilor înscriși la academie erau nevoiți să semneze un cod de conduită, la fiecare șase luni. Acest document includea 10 puncte prin care părinții erau de acord să nu interfereze cu deciziile tehnice ale antrenorilor și, de asemenea, să respecte autoritatea acestora.
Părinții, obligați să semneze un „cod de conduită”
Conform acestuia, documentul de conduită semnat de părinți avea scopul de a asigura că aceștia nu subminează autoritatea antrenorilor și nu oferă sfaturi tehnice din tribună. Codul de conduită se reactualiza la fiecare șase luni, iar părinții erau obligați să semneze toate punctele incluse, scrie Orangesport.
De asemenea, antrenorii academiei erau supervizați strict de superiori, iar orice abateri de la reguli erau discutate în ședințe individuale. Antrenorii nu aveau voie să manifeste un comportament agresiv verbal față de jucători, iar comunicarea dintre antrenori și jucători trebuia să fie mereu constructivă.
„Eu îl cunosc pe Maftei. L-am avut la (n.r. Academia) Hagi. E un jucător care sunt absolut sigur că a mai trecut prin aşa ceva, poate nu atât de vizibil la televizor. Se întâmplă tuturor. La Hagi, în centrul de copii şi juniori, exista o anumită ţinută şi era mai greu să se întâmple.
Trebuia să ai un anumit tip de comportament ca antrenor, iar părinţii trebuiau să semneze un cod de conduită. Noi am încercat să direcţionăm spre educaţie tot fenomenul, părinţi, antrenori, copii, pe toţi. S-a lucrat foarte bine în echipă acolo. Planurile erau clare. Ştiai foarte bine ce urmăreşti şi ce vrei, iar restul sunt detalii.
Părinţii aveau semnat un cod de conduită. Erau 10 lucruri la care ei achiesau prin semnătură. Asta se întâmpla la fiecare şase luni. Reluau codul. Dacă mai trebuia completat ceva în funcţie de ce vedeam, imediat se întâmpla. (n.r. Părinţii) Stăteau în tribune, la antrenamente le permiteam accesul, dar nu se permiteau sfaturile tehnice.
Un părinte, chiar dacă este calificat ca antrenor, nu poate să-mi evalueze un antrenor care lucrează într-un concept şi respectă un plan, care şi el la rândul lui este supervizat şi ajutat de către cineva care răspunde de el.
La Academia Hagi, un antrenor nu avea voie să ţipe agresiv la un jucător, atac la persoană. Poţi să strigi o indicaţie de pe margine, poţi să ajuţi cu un sfat, dar în niciun caz ceva personal. Încercam să evităm pe cât posibil. Nu a fost uşor.
Antrenorii au trebuit dintr-odată să schimbe nişte lucruri că au intrat într-un fenomen controlat, asistat, într-o muncă în organigramă. În acele condiţii, în şedinţele individuale pe care le aveam cu antrenorii, dacă existau cazuri şi derapaje, le puneam pe tapet. Lucrul nostru principal a fost să atragem atenţia asupra unui proces corect condus, cu ţintă”, a declarat Burchel.
