Cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la dispariția tragică a tatălui său, Dominique Klein, fiica fostului mare internațional Michael Klein, a acordat un interviu emoționant în care a vorbit despre regretatul său tată.
Fostul fundaș stânga, cel care de-a lungul carierei sale de fotbalist profesionist a adunat nu mai puțin de 93 de selecții la echipa națională a României și a marcat 5 goluri, a decedat pe data de 2 februarie 1993, pe vremea când fiica sa avea doar 17 luni, la vârsta de doar 33 de ani, în timpul unui antrenament susținut la echipa pentru care el evolua la acel moment, Bayer Uerdingen din Germania.
Dominique Klein, la 30 de ani de la dispariția tragică a tatălui său, fostul mare internațional român: „Cea mai grea zi a vieții mele și cred că nu se va schimba asta”
Printre altele, Dominique a fost întrebată atunci și cum ar proceda dacă ar avea vreodată, ipotetic bineînțeles, posibilitatea de a se întâlni cu tatăl său măcar timp de 10 minute.
„A fost o zi grea, ca întotdeauna, cea mai grea zi a vieții mele și cred că nu se va schimba asta. Chiar azi am purtat la ceremonia de la statuie (n.r. din Hunedoara) banderola lui de căpitan, am avut-o pe braț și am fost acolo cu ea.
Filmul pe care îl fac, îl filmez în parte cu o cameră VHS adusă de tata. E o cameră cu care s-au filmat momente intime în familia noastră. Eu fără această cameră nu l-aș fi cunoscut ca și tată în intimitatea familiei. A fost cel mai mare cadou pe care l-aș fi putut primi. Casetele acelea video pe care mama le-a filmat cu noi – și el a filmat mult cu camera aceea – reprezintă scurta noastră relație de doar 17 luni. În timp, mi se spunea mereu că ‘ai fost prea mică să înțelegi’ (n.r. – despre dispariția lui Michael Klein) – pe mine mă durea să mi se spună așa. Acum știu că mă durea pentru că nu era adevărat că eram prea mică să înțeleg…
Abia la 24 ani, când am văzut pentru prima oară acele casete (deoarece înainte de asta Video-playerul nostru era stricat si nu voiam să le distrug), eu mi-am dat seama că am avut o relație reciprocă cu tata și eu eram foarte conștientă de el și de faptul că s-a schimbat ceva când a murit, chit că nu înțelegeam explicit conceptul morții – am înțeles pe la patru ani că nu se va mai întoarce niciodată.
„Aș vrea să-mi povestească, dar cred că am fi copleșiți de emoții”
Chiar azi (n.r. joi, 2 februarie 2023) vrând să filmez la Memorialul de 30 de ani de la Hunedoara, m-am trezit cu o diminieață ploiasă. Spre bucuria mea, picăturile de ploaie au încetat să mai cadă chiar în momentul dinaintea începerii ceremoniei, așa încât am reușit să filmez. Asta m-a bucurat! A fost ca un semn. Altfel, n-aș fi putut face asta din cauza ploii. Primesc mereu tot felul de semne din acestea și-mi aduc pe față un zâmbesc. Mă gândesc că sunt semnele îngerului păzitor.
Camera video Panasonic M10 a fost adusă de tatăl meu din SUA în 1990, cu un an înaintea nașterii mele. După ce m-am născut, părinții mei au devenit cameramani amatori, dar foarte talentați, și așa au imortalizat momente de neprețuit cu noi împreună, departe de ochii publici.
Fără să bănuiască că această cameră va fi martorul principal de aducere aminte. Dacă nu aș fi avut această cameră, m-aș fi simțit frustrată, deoarece prin intermediul acesteia, am avut acces la relația mea cu el, lucru care este de neprețuit pentru mine. Faptul că am devenit regizor de film documentar cu siguranță nu este întâmplător…
(…) (n.r. Cum am proceda dacă ar avea posibilitatea să stea față în față 10 minute cu regretatul său tată, dacă ar vorbi ea sau mai degrabă l-ar lăsa pe el să spună anumite lucruri) Cred că aș face reprize jumătate – jumătate. Aș vrea să-mi povestească și el, dar cred că am fi copleșiți de emoții, ne-am strânge în brațe și ne-am bucura de asta. Nu ne-ar ajunge timpul, cu siguranță”, a spus Dominique Klein în februarie 2023 pentru sport.ro.
