Gică Popescu a povestit din nou, cu lux de amănunte, celebrul episod, petrecut înainte de Revoluția din 1989, în care el a fugit pur și simplu de la Steaua, după ce efectuase stagiul militar la clubul din Ghencea, pentru a se întoarce, în principal la dorința tatălui său, la Universitatea Craiova.
Gică Popescu a povestit din nou cum a fugit de la Steaua pentru a reveni la Universitatea Craiova, inclusiv cu ajutorul coechipierului Dan Petrescu
Fostul căpitan al „Generației de Aur” a explicat că a fost ajutat atunci în acel demers al său inclusiv de fostul coechipier Dan Petrescu, care se afla de asemenea în acea perioadă la echipa roș-albastră.
A urmat o desfășurare de forțe demnă de un veritabil thriller, în care fostul fundaș central a riscat enorm inclusiv să fie arestat la un moment dat, fiind considerat „dezertor” de către steliști. În cele din urmă însă, din fericire pentru el, nu s-a mai ajuns la un astfel de scenariu.
„Am fost la Steaua cât am făcut stagiul militar. Aș relua de mai dinainte. Am câștigat campionatul cu Steaua și am făcut acea finală cu scandalul, când am ieșit de pe teren, cu Dinamo. Eu semnasem încadrarea ca sergent major dorind să rămân la Steaua. Am plecat în vacanță, m-am întors la Calafat și le-am spus alor mei că vreau… era seară, dimineața plecam la București, că plecam în cantonament cu Steaua la Forban.
Și le spun alor mei. ‘Băi, ce faci?’ / ‘Păi, fac bagajele, plec la București’. Tata, de o personalitate senzațională. ‘Păi, cum pleci la București? Nu ai spus că rămâi? Păi, noi nu avem onoare în familia noastră?’. Vechi, da? ‘Nu, că… eu acolo cred că e bine’. Tata a trântit ușa, a plecat. Dimineața, când să ies din curte cu mașina, era pusă mașina tatălui meu în poartă și nu aveam cum să ies decât dacă se trezea el la 6 dimineața să o dea la o parte.
S-a dus, a dat mașina la o parte. Când să ieșim pe poartă, a trecut pe lângă mine și m-a lovit cu umărul, nici nu s-a uitat la mine, ‘Marș, ești nesimțit…’. Și am văzut-o pe mama plângând, rezemată de poartă. Pe mine m-a marcat imaginea asta. Am ajuns la București, era la modă atunci barul La Dorobanți. Era cu program, acolo ne duceam seara.
Tatăl fostului fundaș central a reprezentat factorul declanșator în tot acest thriller
Mă duc și Dan Petrescu mă vede că eram așa: ‘Ce ai, mă?’ / ‘Trebuie să plec mâine dimineață’ / ‘Unde pleci, mă?’ / ‘Mă întorc la Craiova’ / ‘Cum te întorci?’ / ‘Mă întorc…’. La prânz mă sunase tata. Mi-a zis: ‘Băi, dar tu nu poți să ne faci de râs. Sunt aici, la club, la Craiova, toată lumea te așteaptă, cum poți să faci așa ceva?’. Era ora 12. Și îi zic: ‘Sună-mă la 14’. Stăteam la Haiducului, la hotel. M-am dus în cameră și mă tot gândeam ‘Ce să fac, ce să fac?’.
La Steaua mă obișnuisem, jucam foarte bine, jucasem semifinale de Liga Campionilor, câștigasem campionatul, niciun meci pierdut. Din punct de vedere sportiv, oricine ar fi ales Steaua. La ora 14, vine soldatul: ‘La telefon’. Cobor la telefon: ‘Ia zi, te-ai hotărât?’ / ‘Nu știu…’ / ‘Băi, noi avem onoare sau nu avem onoare? Am promis că ne întoarcem la Craiova, la Craiova ne întoarcem!’. Și îmi iese din gură: ‘Bine, vin mâine dimineață’.
Dar fără să gândesc, așa… Tata era de o personalitate, avea onoare. ‘Am zis că ne întoarcem acasă, ne întoarcem’, el fiind cu Craiova până la Dumnezeu. Și îi spun lui Dan Petrescu. ‘Unde pleci, mă…?’ / ‘Fii atent ce spui. Spui că nu știi, da? <>’. Dimineața, la 5, bagajul, prin spate pe la Hotelul Haiducului și am plecat la Craiova.
„Eram prima persoană care se întorsese la Craiova după un stagiu la Steaua sau la Dinamo”
Mă așteptau cred că 200 de persoane în față la club, nu le venea să creadă că m-am întors, eram prima persoană care se întorsese la Craiova după un stagiu la Steaua sau la Dinamo. Ee, m-am întors și de atunci a început scandalul, urmărirea. Mă considerau dezertor. Și polițiștii din Craiova țineau cu Craiova, ziceau: ‘Gică, ai grijă, că e mandat de arestare. Trebuie să te arestăm, să te ducem la garnizoană, că ești dezertor’.
Și m-am dus cu nea Țîcă Zamfir, nașul meu, Dumnezeu să îl ierte, la Govora în pregătire, 10 zile, și am făcut pregătirea singur acolo. Îmi aduc aminte că era ora 12 și îmi dădea alergări pe lângă un ștrand și plângeam pe drum pentru că vedeam oamenii la plajă, fete… și eu alergam pe cimentul ăla și plângeam! După aceea îmi dădea pante, eram undeva la un deal. Ajungeam până sus, începeam să plâng, iar mă întorceam înapoi.
Am făcut 10 zile asta. Era greu. Liga Campionilor și după aia… alergam pe câmp, pe ciment, pe Drumul Național eram! Era o discrepanță uriașă între ce fusese cu o lună înainte. După care m-am întors la Craiova și am fugit în Bulgaria, să ne antrenăm în Bulgaria. Din Bulgaria, am plecat la un turneu la Petroșani, unde încercam să joc. Nu avusesem contact cu echipa, ok, Gică Popescu e Gică Popescu, dar dacă nu joci, trebuie să te antrenezi cu echipa.
Era un turneu acolo și mi-a zis: ‘Trebuie să joci turneul ăsta’. Am mâncat cina și ne plimbam. A venit maseurul în fugă și a zis: ‘Întoarce-te la hotel, întoarce-te la hotel!’ / ‘Ce s-a întâmplat?!’ / ‘Întoarce-te la hotel repede!’. M-am dus și mi-au zis: ‘Vezi că a plecat de la Craiova o mașină Oltcit, te ia și te întoarce, sunt plecați pe urmele tale, au auzit că ești aici, să te aresteze’. O mașină rapidă, da… A venit, mi-a zis ăsta e semnalul (n.r. bate ritmic în masă).
Cum a reușit cel poreclit „Baciul” să „evadeze”
A bătut în ușă. Mi-a dat cheia de la cameră, nea Țîcă Zamfir, stăteam în cameră, mi-am luat bagajul, stăteam acolo cumințel și mi-a zis: ‘Numai la semnalul ăsta deschizi!’. La 23:30, a venit semnalul, m-au luat, m-au băgat la Oltcit și m-au dus la Craiova. Și nu am mai apărut până când a fost prima etapă. Prima etapă era în 3-4 zile, ne-a dus cu avionul la Oradea, jucam cu Bihor în prima etapă, cu 3 bodyguarzi după mine, unchiul meu, tata și nea Țîcă Zamfir, bodyguarzi în ghilimele, da?
A ajuns echipa, s-a dat jos, eu am stat 2 ore în avion, m-am dus la hotel, nu am ieșit din cameră, m-am echipat în cameră și am intrat direct pe teren, fără încălzire, fără nimic, ca să nu mă ia. Și odată jucând un minut, nu putea să mă ia, pentru că nu mai puteam să joc în cupele europene. Nu am făcut încălzire deloc, am intrat direct! Mi-a zis Tică Dănilescu (n.r. conducător la Steaua în acel moment) că în momentul în care a văzut echipa cu mine în teren, a dat cu radioul jos și l-a spart!
După care a început o altă strategie: în fiecare lună îmi trimiteau câte un video (n.r. DVD player). Steaua. Au zis că cu ăsta cu forța nu merge. Toate neamurile mele aveau video! Că eu aveam acasă, da? Sora mea, mătușa mea, toate neamurile aveau! Și atunci un video era cât o jumătate de Dacie. Și îmi dădeau câte un video. Jucam cu Steaua, venea Dinamo și îmi dădea bani. ‘Joci cu Steaua, ia bani’ / ‘Da-ți-mi, că la câștig…’. Jucam cu Dinamo, îmi dădea Steaua bani! Și au văzut că nu merge cu forța, m-au lăsat în pace!
Care au fost consecințele acestei acțiuni
Încă o chestiune foarte importantă: după ce m-au lăsat în pace, la vreo două luni de zile, m-au chemat la București. Prim-secretarul Traian Ștefănescu m-a chemat și a zis: ‘Trebuie să te duci la București că te cheamă la cabinetul de la Ilie Ceaușescu. Du-te, dar nu te înmoi, că nu…’. Din nou cu tata, unchiul și nea Țîcă. Ne-am dus la Militari, unde era Ministerul Apărării, m-am dus la Ilie Ceaușescu, cu bodyguarzii după mine și mi-a spus: ‘Ești dezertor, trebuie să te întorci la Steaua. Și dumneavoastră trebuie să semnați că vă obligați să îl aduceți’.
Ne-a dat câte o hârtie, câte un pix, începuseră să scrie. Și zic: ‘Ce faceți acolo, de ce scrieți? Eu oricum nu mă mai întroc. Degeaba scrieți, că nu mă întorc!’. S-au oprit din scris, s-a enervat Ilie Ceaușescu, a apăsat butonul de sub masă, au venit doi soldați înarmați, cu cineva de la garnizoană: ‘Duceți-l în camera cealaltă, e arestat din momentul de față! Să rămână aici, îl duceți la cazarmă’. M-am dus în camera cealaltă și vorbeam cu un soldat: ‘Dacă plec, ce faceți? Trageți?’ / ‘Te rog frumos, nu face asta…’.
Eu glumeam cu ei: ‘Trageți?’ / ‘Nu, nu, nu, Gică, te rugăm…’. Erau albi săracii. Zic bine, mă arestați. M-au luat soldații din spatele meu și șeful garizoanei, am coborât, tata cu Țîcă Zamfir rămăseseră în birou la Ilie Ceaușescu. Coborâd scările, am zis că trebuie să se întâmple ceva. Când mergeam către mașină, de la geam: ‘Întorceți-vă!’. Ne-am întors și îmi spune: ‘Fii atent, îți dau două săptămâni timp să te gândești, da-ți-i bilet de voie să se ducă și să se întoarcă’ / ‘Bine’.
Gică Popescu a fost amenințat inclusiv cu închisoarea la acel moment
Ne-am întors la club, îmi scrie comandatul bilet de voie, termină biletul de voie, mi-l dă – eu venisem cu mașina mea, era parcată chiar în fața ușii – îl iau, îl rup fix în fața lui, îl arunc în sus și îi zic așa: ‘O să mă întorc când vreau eu, pe mine nu o să mă aduceți niciodată cu forța!’. Și am plecat. Și pe sală striga: ‘O să te arestăm, o să te băgăm la pușcărie!’.
Am luat mașina, am plecat cu scârțâit de roți la Craiova și nu m-am mai întors niciodată! Am fost și puțin inconștient, aveam tot sistemul în spate. Eram un tânăr inconștient care a ținut-o pe a lui: ‘Nu mă duc la Steaua, nu mă luați cu forța!’. Și nu m-au luat”, a povestit Gică Popescu, potrivit iamsport.ro.
