Despre cariera lui CTP este extrem de ușor să găsești informații pe tot internetul, dar despre viața lui sunt extrem de puține detalii. La cei 68 de ani ai săi, a știut să-și țină viața departe de ochii curioșilor. Ce a avut de spus către public, a transmis prin scrierile sale și pe rețelele de socializare. Nu a avut amatlâcuri, scandaluri cu femei sau drame publice specifice presei mondene, chiar dacă a avut o viață destul de tumultuoasă.
Fostul redactor șef al cotidianului Adevărul a avut patru divorțuri, dar nu putem spune cine au fost cele 4 doamne. Cert este că are și doi copii, deveniți deja bărbați în toată firea, pe Tudor D. Popescu și Cristian Matei Popescu. Despre cel mare se știe că avea o firmă de producție audio-video. Mezinul, pe de altă parte, nu a avut niciodată parte de o descriere, fiind doar „cel care nu a luat BAC-ul din prima”, de parcă întreaga sa existență ar fi un examen ratat.
Se spune că CTP nu ar fi rămas singur și că de aproape un deceniu ar avea o relație cu o femeie mai tânără cu aproape 20 de ani. Informația nu a fost nici confirmată, nici infirmată de personajul principal al poveștii nici măcar în zilele noastre. Sunt șanse ca nici măcar să nu mai fie împreună. Au fost văzuți o singură dată, acum ani buni, în public.
Cărțile pe care le-a scris CTP, despre care nu mai vorbește nimeni
Departe de imaginea de „comentaci” din spațiul public, CTP are o carieră în jurnalism de peste 4 decenii, chiar dacă presa l-a făcut să nu-și mai dorească să fie numit jurnalist. S-a enervat că ai lui colegi de breaslă caută doar picanteriile din viața sa. Despre presupusa lui iubită sunt o mulțime de materiale, toate spun, în mare, același lucru, dar iată și titlurile cărților sale, despre care nu mai vorbește nimeni:
- Planetarium (Albatros, 1987, Premiul Congresului European de SF, Montpellier);
- Imperiul oglinzilor strâmbe (Societatea „Adevărul”, 1993, antologie SF);
- Copiii fiarei (editia I, DU Style, 1997; editia a II-a, Polirom, 1998; editia a III-a, Polirom, 2013);
- Vremea Manzului Sec (editia I, Cartea Romaneasca, 1991; editia a II-a, Polirom, 1998; editia a III-a, Polirom, 2019);
- Timp mort (Polirom, 1998);
- Omohom. Ficțiuni speculative (Polirom, 2000);
- România abțibild (Polirom, 2000);
- Un cadavru umplut cu ziare (Polirom, 2001);
- Nobelul românesc (Polirom, 2002);
- Sportul mintii (Humanitas, 2004);
- Libertatea urii (Polirom, 2004);
- Trigrama Shakespeare. Ficțiuni speculative (Corint, 2005);
- Luxul morții (Polirom, 2007);
- Cuvinte rare (Polirom, 2009);
- Filmul surd în România mută. Politică și propagandă în filmul românesc de ficțiune (1912-1989) (Polirom, 2011);
- Filmar (Polirom, 2013);
- Viata si Opera (Polirom, 2016).
