Rapid nu scapă de tensiune, iar clubul din Giulești se află în căutarea unui ofițer de presă.
Lucian Ionescu are zilele numărate la Rapid
Lucian Ionescu a devenit ofițerul de presă al Rapidului în urmă cu 5 ani, pe vremea când giuleștenii activau în eșaloanele inferioare. În vara lui 2024, acesta a fost schimbat însă din funcție și înlocuit cu Andreea Cioboată, care, între timp, a demisionat.
Prin intermediul unui mesaj postat pe rețelele sociale, Lucian Ionescu a spus adevărul despre situația sa de la Rapid.
„Povestea completă din respect pentru adevăr. Totul a început în urmă cu câteva luni. Eu am fost mutat verbal, repet, verbal, din poziția de ofițer de presă, în cea de brand manager old-boys, poziție pe care o ocupam oricum pro-bono de 8 ani. Clubul mi-a încredințat misiunea de a găsi un atelier de sticlărie pentru a realiza replicile trofeului/trofeelor acordate la câștigarea primului titlu 1966-1967.
Pentru cei care nu știu, povestea este următoarea: ultima etapă a acelui campionat s-a disputat la Ploiești cu Petrolul, 0-0 și Rapid a devenit campioană. Trofeul de campioană acordat a constat într-o Cupă realizată din cristal și “puii” mai mici ai acesteia având inscripționat numele jucătorilor de atunci, “puii” fiind acordați fotbaliștilor. Doi dintre “puii” originali au fost dăruiți de către Puiu Ionescu și familia Jamaischi pentru viitorul Muzeu al Rapidului.
„VOI REVENI ȘI CU POVESTEA MUZEULUI CARE NU EXISTĂ”
Revenind, chiar m-am regăsit în acest proiect. Îmi părea ceva chiar mișto. Credeam că e ușor, dar n-a fost. Ideea de sticlărie în România a dispărut demult, ne-au invadat China și Turcia. Fabricile din Turda, Mediaș, București, etc., au murit demult. Cu greu, am găsit în Mediaș un atelier de sticlărie, micuț, ținut de niște oameni extrem de faini care duceau mai departe această tagmă pe cale de dispariție. Cristalul și materialul din care a fost realizată culoarea trofeelor de atunci nu mai există, dar acești oameni, rupți parcă dintr-o altă lume, încă le dețineau.
„PERSONAL, LE MULȚUMESC PENTRU ARTA REALIZATĂ, PENTRU CĂ VORBIM DESPRE ARTĂ!”
Replicile trofeelor au fost realizate, plătite, și au ajuns la Club, încuiate și securizate. Pentru a fi prezentate publicului în absența Muzeului, s-a luat decizia de comun acord de a le expune, a le arăta suporterilor, cu prilejul meciului din Giulești cu Petrolul, având elementele comune de atunci (titlul câștigat la Ploiești, meci jucat cu Petrolul, trofeele de campioni acordate chiar acolo).
Deși aflat în dizgrația unor conducători ai clubului, am zis că e normal să duc acest proiect la capăt, proiect pe care eu îl construisem singur, dincolo de factura achitată de club către atelierul de sticlărie din Mediaș.
Am stabilit împreună cu colegii din club ca la meciul cu Petrolul, o parte dintre eroii de atunci care mai sunt în viață să vină și să construim și să ne bucurăm împreună de un eveniment de excepție. Practic, Rică Răducanu să meargă către centrul terenului înconjurat de copii purtând tricouri cu numele și numerele campionilor din lotul Rapidului 1966-1967, la rândul lor Ion Ionescu și Viorel Kraus să pășească pe terenul Giuleștiului pentru a primi aplauzele publicului, aplauze ce urmau să fie îndreptate apoi și către membri ai familiilor altor eroi de atunci, Ilie Greavu, Nicolae Georgescu, Constantin Dinu și Alexandru Neagu, care urmau să fie prezenți în tribuna VIP.
Cam asta este povestea cap-coadă. După ce vorbisem în prealabil cu toți cei care trebuiau să fie prezenți la eveniment, să le gestionez sosirea și prezența, în ziua meciului, la ora prânzului, chiar în momentul în care încercam să îl sun pe golgheterul all-time al Rapidului, Puiu Ionescu, am aflat că un diriguitor al Rapidului contemporan mi-a dezactivat fără un anunț prealabil cartela telefonului primită în urmă cu 5 ani atunci când am revenit la Rapid în Liga 3. Hai Rapidu`!”, a scris Lucian Ionescu, pe Facebook.
