Gimnastică românească nu a fost furată de arbitri doar în anul 2024, când Ana Bărbosu s-a trezit fără medalia de bronz, câștigată la Jocurile Olimpice de la Paris. Prin situații de coșmar au trecut și Cătălina Ponor și Nadia Comăneci, în urmă cu ani buni. Spre deosebire de cazul de acum, în care Ana și-a primit premiul, după contestație, pentru cele două sportive nu s-a mai făcut niciodată dreptate. În repetate cazuri, fetele noastre au primit punctaje mai mici decât ar fi meritat, fapt care le-a descurajat, dar le-a și motivat să arate că pot mai mult decât li s-a dat.
Anul acesta, Ana Bărbosu și Sabrina Voinea au mers la Jocurile Olimpice de la Paris la proba de sol. Inițial, arbitri au stabilit că Ana merită locul 3, iar Sabrina, 4. Jordan Chiles era pe 5 și, nemulțumită de rezultat, s-a dus de grabă să depună contestație. A primit un punctaj mărit și i-a luat bronzul de pe umerii româncei. Gestul a devastat-o pe sportiva noastră, iar Nadia Comăneci a sărit imediat să-i ia apărarea. Federația Română de Gimnastică a mers la TAS să le facă dreptate, dar doar Ana a reușit. Tribunalul de Arbitraj Sportiv a stabilit că Jordan Chiles a depășit limita de un minut și plângerea sa nu a fost făcută corect.
Astfel, s-a revenit la clasamentul original. Ana Bărbosu, la egalitate de puncte cu Sabrina Voinea, a primit medalia de bronz înapoi. Nu i-a fost acordată așa cum se cuvenea pentru că Jocurile Olimpice ajunseseră deja la final. La o distanță de 11 zile, pe 16 august, a avut loc ceremonia de decernare, la Casa Olimpică din București.
Momentul Cătălina Ponor din 2012, un alt furt pe față pentru gimnastica românească
În urmă cu 12 ani, Cătălina Ponor a luat locul 3 la bârnă, la Jocurile Olimpice de la Londra. La o distanță de doar câteva minute, medalia i-a fost luată și s-a dus la Alexandra Raisman, după ce delegația americană a făcut contestație. Într-un final, cele două sportive aveau același punctaj, dar Raisman a primit medalia, nu românca!
Arbitri internaționali au pus la îndoială decizia, dar nu a mai fost cale de întoarcere. Primele două locuri s-au dus la reprezentantele Chinei, al treilea la americancă, locul 4 la Cătălina și locul 6 la Iordache Larisa.
Nadia Comăneci, linșată în arbitraj în anul 1980
Dacă vă întrebați de ce Nadia Comăneci a sprijinit-o atât de mult pe Ana Bărbosu, motivul este simplu: știa foarte bine ce înseamnă să fi furat, pe față, la o mare competiție. A pățit-o și ea, în iulie 1980, când a participat la Jocurile Olimpice de la Moscova. Gimnastica românească a fost prezentă la competiție cu un lot de excepție, din care făcea parte și Zeița de la Montreal. Tremura echipa Uniunii Sovietice pentru că știa ce rivale puternice are.
Nadia era pe locul 4 încă de la început, chiar dacă cele 4 femei care arbitrau au ținut să o „ciupească” la punctaj. Rivala Elena Davâdova a avut avantaj pentru că a fost lăsată să susțină exercițiul înaintea sa, în vremea în care se întârzia intrarea româncei. S-a dorit să i se ia presiunea rusoaicei de pe umeri și să nu se debusoleze când va vedea execuția Nadiei.
Într-un final, campioana noastră a fost lăsată să-și facă programul, dar rezultatele întârziau să apară. Doamnele arbitru din Cehoslovacia, Polonia, Bulgaria şi URSS i-au dat șocul vieții sale, când au anunțat că a primit doar 9,85. Era evident că a făcut un exercițiu de cel puțin 9,95, motiv pentru care Federația de Gimnastică românească a și intervenit. La vremea respectivă, Nicolae Ceaușescu a fost atât de nervos încât a vrut să plece acasă cu echipa, așa cum făcuse la Praga, în 1977, când echipa feminină s-a confruntat cu același arbitraj ostil. Cu greu s-a abținut.
Zeița de la Montreal s-a ales doar cu locul 2
Nadia Comăneci s-a ales doar cu locul al doilea, o mare nedreptate pe care Maria Simionescu a încercat să o rezolve, dar nu s-a mai putut face nimic. Oricât s-au chinuit rușii, Elena Davâdova a ieșit pe locul 3.
Ani mai târziu, Nicolae Vieru, preşedinte de onoare al Federaţiei Române de Gimnastică, a povestit:
„Erau patru arbitre în Comisie. Doamna Maria Simionescu şi cea din Anglia au dat notele pe merit, dar cele din URSS şi Cehoslovacia au acordat note foarte mici. Doamna Simionescu a oprit concursul, a încercat să determine schimbarea notei, s-a zbătut pentru Nadia, însă ordinul preşedintelui forului internaţional, sovieticul Iuri Titov, era clar, nota trebuia să rămână aceeaşi“.
