Procesul dintre CSA Steaua și FCSB privind folosirea mărcii Steaua a intrat vineri, 13 noiembrie 2026, într-o etapă de evaluare contabilă. Tribunalul București a stabilit obiectivele expertizei care va analiza datele financiare relevante pentru cererea de despăgubiri. Decizia nu fixează însă un prejudiciu și nici nu obligă în acest moment FCSB să plătească suma revendicată. Diferența dintre o expertiză încuviințată și o hotărâre definitivă asupra banilor este esențială în acest dosar.
CSA Steaua solicită despăgubiri evaluate anterior la 36,8 milioane de euro, pentru utilizarea mărcii în intervalul disputat. Cifra reprezintă pretenția din proces, nu suma stabilită acum de tribunal. Relatarea Gazetei Sporturilor despre încheierea din 13 noiembrie arată că instanța a cerut expertului să se uite la veniturile, profitul și eventualele redevențe asociate folosirii denumirii Steaua. Documentele financiare vor conta mai mult decât cifra repetată în dezbaterea publică.
Prima parte a expertizei privește veniturile realizate de societatea pârâtă din servicii sau produse oferite sub denumirea Steaua între 2004 și finalul lui 2014. Instanța cere separarea acestor venituri de cele provenite din alte activități, precum și prezentarea lor pe fiecare an. Expertul trebuie să indice documentele contabile pe care se sprijină calculele. O asemenea delimitare este importantă: nu orice încasare a unui club poate fi atribuită automat exploatării unei anumite mărci.
Un alt obiectiv este calculul profitului net obținut din veniturile astfel identificate. Venitul și profitul nu sunt același lucru, iar diferența poate influența semnificativ evaluarea financiară. Tribunalul a introdus și ipoteza unei licențe: cât ar fi putut datora FCSB pentru autorizarea folosirii mărcii, dacă ar fi cerut acordul titularului? Expertul este chemat să folosească practici comparabile de pe piață și să explice metoda aleasă, nu să prezinte o estimare fără fundament.
Instanța a lăsat deschisă posibilitatea mai multor metode economice rezonabile. Dacă acestea produc rezultate diferite, expertiza trebuie să le prezinte distinct și să explice de unde vin diferențele. Asta nu înseamnă că toate cifrele posibile vor fi automat acceptate ca prejudiciu. Expertul furnizează o analiză tehnică, iar judecătorii vor aprecia ulterior probele și argumentele părților. Până atunci, orice sumă vehiculată ca verdict final ar depăși ceea ce s-a decis vineri.
În același timp, tribunalul a inclus întrebări referitoare la veniturile CSA Steaua din exploatarea propriilor mărci în perioada analizată și la o eventuală diminuare a încasărilor sale din serviciile de fotbal profesionist. Aceste puncte privesc perspectiva FCSB asupra calculului și arată că expertiza nu se limitează la o singură formulă propusă de reclamantă. Pentru cititorii care urmăresc disputa, miza practică este stabilirea unui raport verificabil între folosirea numelui, activitatea economică și pierderea invocată.
Costul provizoriu al expertizei a fost stabilit la 5.000 de lei: 3.000 de lei pentru reclamantă și 2.000 de lei pentru pârâtă, conform soluției prezentate în relatarea consultată. Este vorba despre onorariul expertului, nu despre valoarea despăgubirilor. Următorul termen indicat este 3 februarie 2027. Data marchează continuarea procedurii judiciare, nu un termen la care plata solicitată ar deveni automat certă.
Dosarul este urmărit atent tocmai pentru că pune față în față două entități a căror dispută asupra numelui și identității fotbalistice a alimentat ani la rând dezbaterea din jurul FCSB și CSA Steaua. Noua etapă nu schimbă rezultatele de pe teren și nu tranșează prin ea însăși întrebările istorice despre palmares. Ea privește o problemă precisă: baza contabilă pe care instanța poate evalua cererea de despăgubiri.
Pentru FCSB, calculele pot clarifica ce parte din activitatea economică din intervalul analizat este legată de denumirea contestată. Pentru CSA Steaua, expertiza poate oferi un suport financiar concret cererii formulate în instanță. Niciuna dintre aceste perspective nu trebuie confundată cu o victorie definitivă. Până la depunerea raportului și evaluarea sa de către tribunal, informația certă este că instanța a stabilit întrebările la care expertul trebuie să răspundă; cuantumul unui eventual prejudiciu rămâne de stabilit.
