În perioada în care încă exista Sportul Studențesc, Vasile Șiman a avut posibilitatea să îl cedeze pe Dacian Varga în Rusia în schimbul unei sume de transfer destul de bune.
De ce nu s-a transferat Dacian Varga definitiv de la Sportul Studențesc la Kuban Krasnodar: „Vasile Șiman a cerut să-i trimită avion privat”
Fostul fotbalist a fost împrumutat în două rânduri de clubul din Regie la Kuban Krasnodar, iar rușii și-au dorit la un moment dat să îl cumpere definitiv, doar că afacerea a picat din cauza faptului că omul de afaceri, care în prezent blochează ieșirea lui Dinamo din insolvență, a solicitat să i se pună la dispoziție un avion privat pentru a se deplasa la negocierile cu omologul său rus.
„Am jucat șase luni în Rusia, au vrut să mă cumpere, dar n-a vrut Șiman să mă vândă. Am făcut două-trei egaluri și m-am dus iar împrumut în Rusia. Dacă nu voiau să mă cumpere, de ce m-au luat iar șase luni împrumut? Acolo cred că a făcut o greșeală Șiman, că n-a vrut să se urce în avion și să meargă acolo. (n.r. să negocieze cu Kuban). (n.r. Dar de ce n-a vrut?) A cerut să-i trimită avion privat.
Asta mi s-a părut prea mult. Stai, că nu eram vreun Messi, eram la o echipă nou-promovată. Mai zicea că nu avea făcut pașaportul, că am vorbit cu el. A fost o greșeală a lui Șiman că n-a mers. Cu vorba dânsului, n-avea cum să nu cadă la un acord cu patronul rușilor. Cred că se rezolva și mai vindea minimum un jucător român, pe lângă mine”, a spus Dacian Varga, potrivit iamsport.ro.
Fostul mijlocaș ofensiv, dezvăluiri referitoare la vitaminizarea pe care o făcea în Rusia
În perioada respectivă, fostul mijlocaș ofensiv a fost antrenat la echipa din Rusia inclusiv de Dan Petrescu, cel care îl adusese la Kuban și pe Gigel Bucur, fostul golgheter de la Poli Timișoara.
„(n.r. Cum se simțea după vitaminizare) Bombă! Înainte de meci făceam. Cu o seară înainte de meci. Bă, acum eu nu știu ce mi-au băgat ăia. Eu credeam că îmi bagă vitamine, și cred că vitamine mi-au băgat. Că nu știam să citesc pe alea în rusă.
Dar nu făceam numai eu, majoritatea făceau. Nu era obligatoriu, cine voia să facă. Păi vreo 45 de minute, o oră. Până se ducea perfuzia aia. Deci stăteam în pat, dădeam un tablou jos de pe un perete, unde era un cui, îți punea ăla acolo și perfuzia. Adică nu te gândi că era…”, a mai povestit Varga despre acea perioadă.
