Liviu Anghel, fost ospătar, barman sau șef de local la restaurentele și clubul de noapte de la hotelul Intercontinental din București, dar și de la „Casa Doina”, a luat parte din aceste posturi la multe evenimente care au avut în centru personaje extrem de importante din fotbalul românesc, cum ar fi verii Becali, Mircea Sandu sau Dumitru Dragomir.
Astfel, el a povestit acum mai multe episoade „picante” și a dezvăluit astfel, printre altele, cum reușeau frații Giovanni și Victor Becali să realizeze anumite transferuri către echipe importante din străinătate.
Cum se coordonau în urmă cu mai mulți ani aranjamentele din Liga 1, sub patronatul lui Mircea Sandu și Dumitru Dragomir
De asemenea, au fost făcute referiri inclusiv la blaturile din Liga 1 din urmă cu mai mulți ani, coordonate chiar de către foștii președinți de la FRF și LPF cu ocazia anumitor mese festive la care participau mai mulți conducători de cluburi cu greutate.
„Frații Becali veneau foarte des, uneori împreună cu Gigi. Aproape că făceau parte din peisaj, de-ai casei! Se comportau frumos cu noi, eram într-un mediu de high-class. Abia când am ajuns mai târziu în Italia mi-am dat însă seama cu adevărat cine era familia Becali. Dintre ei, Victor părea cel mai echilibrat, mai serios.
Cu Giovanni am asistat însă la un episod tensionat. La bar erau o grămadă de fetițe care stăteau la agățat și un tip străin, cazat în hotel, parcă un englez, se îmbătase și se luase cumva de una dintre ele, o cam agasa. Giovanni stătea la o masă aproape. S-a ridicat, i-a cărat ăluia doi-trei pumni și, după ce a căzut, câteva picioare! L-a dat și afară, după care s-a terminat totul, ca și cum nimic nu s-a întâmplat.
Dezvăluiri de senzație făcute de un fost ospătar de la restaurante de lux din București
Veneau băieții, mâncau, beau, balerine, striptease, topless, pe masă, pe sub masă, din astea! La masa lui Becali erau generoși: șpagă cel puțin 20% din nota de plată. Și erau prețuri foarte piperate! Dintr-o sticlă de whisky făceai 17-18 porții, ieșeau vreo 200 de dolari, bani serioși la vremea aia! O linguriță de icre negre, cu un pahar de vodkă și două-trei frunze de salată – 120 de dolari. Nu mai pun șampaniile de 500-600 dolari! Dacă mai și mâncau șase-șapte inși, nu le ajungeau 10.000 dolari!
Popescu și Hagi apăreau în diverse ocazii la masa fraților Becali. Hagi juca la Real Madrid și, când venea prin țară, îl vedeam împreună cu impresarii la clubul de noapte. La fel, mi-i amintesc încă de prin anii ‘80 pe Andone, Lupescu, parcă și Pițurcă, Rică Răducanu. Dar Ricuță, cu poantele lui, stătea mai mult pe la restaurantul Balada, la etajul 21, mai subțire la night-club.
Veneau și cu o mulțime de străini, cu hârtii, contracte pe masă. Acolo se negociau, probabil, niște transferuri. Îi fezanda, îi mai împacheta pe ăia din vorbe ca să semneze actele. Mai băgau și câte o fetiță pe gât, le dădeau două pahare în plus și gata!
„Stăteau împreună cu Jean Pădureanu, Gheorghe Ștefan, președinții de la arbitri, chiar arbitri, Crăciunescu mai apărea, alți conducători de club”
(…) Mircea Sandu și Dumitru Dragomir veneau des la mese întinse, de 15-20 de persoane, alteori în cerc mai restrâns. Se strângeau de obicei în cramă, un loc mai intim. Ăla era preferatul lor! Stăteau împreună cu Jean Pădureanu, Gheorghe Ștefan, președinții de la arbitri, chiar arbitri, Crăciunescu mai apărea, alți conducători de club, Puiu Iordănescu. Mi-aduc aminte și de Copos de la Rapid, că-mi curge prin vene sânge vișiniu!
Și-i auzeai cum discutau: «Știu eu ce-ai făcut la meciul ăla! Nu-ți ajunge ce-ai luat anul trecut? Ai câștigat nu știu ce! Lasă-ne și nouă cutare Cupă! Vreți să luați voi tot? Ai uitat cum i-ai dat 11 metri lui X?». Nu știu ce se întâmpla ulterior, dar cert e că astea erau discuțiile dintre ei! Nu se ferea nimeni să vorbească aceste chestii. La 30 de ani, mă simțeam bine, important, că toată lumea apela la mine, dar mai târziu am realizat că lumea plătea biletul și abonamentul la stadion, iar lucrurile se rezolvau probabil la Casa Doina.
După ce se terminau discuțiile mai serioase și băteau palma, începeau parangheliile. Cu lăutari de soi, nu formații din astea de bodegă!, dar și cu personaje cu fuste, fete chemate din exterior.
„Aveau agende cu numere de telefon de la gagici”
Aveau agende cu numere de telefon de la gagici, și noi la fel, eu și un coleg, care ne ocupam direct de salonul respectiv. Nimeni nu mai avea voie să intre! Cum nu existau telefoane mobile, trebuia să suni de la bar și firește că ne puneau pe noi. «Șefu’, sună și dumneata la numărul ăsta și spune că avem nevoie de trei piese!». Și «piesele» veneau, se așezau la masă cu toată trupa, se mânca, se bea, ce făceau pe la baie, că nu stăteam după ei, dar de acolo se pleca mai departe, nu știu ce se mai întâmpla.
(…) (n.r. Despre arbitrii de la meciurile echipei naționale) Păi, unde puteau să-i ducă, pentru că în București erau atunci doar câteva restaurante de cinci stele. Dar Casa Doina însemna ceva aparte, de mare fast! Iar la mesele cu personaje internaționale nu se întâmpla destrăbălarea asta dintre ai noștri. Era totul mai spălat, mai mușamalizat, cu meniuri mai deosebite. Dar se înțelegea că fetele care veneau cu ei nu erau nevestele lor!”, a povestit respectivul pentru gsp.ro.
