Sign in / Join

Andreea Răducan, după ratarea participării la Rio: ”Mă simt tristă, revoltată!”

Share:

In urma cu cateva zile, echipa de gimnastica a Romaniei a ratat calificarea la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro. Astfel, este pentru prima data in 40 de ani cand ratam o competitie de acest gen. Andreea Raducanu, multiplu campioana mondiala, a preferat sa taca si sa lase lucrurile sa se linisteasca. Acum, cu multa tristete in voce, a indraznit sa spuna cateva cuvinte cu privire la situatia in care a ajuns sportul care i-a oferit glorie.

andreea

Va redam textul, integral, in randurile de mai jos:

“Marturisesc ca in ultimele ore m-au incercat tot felul de stari: de amaraciune, tristete, revolta, nostalgie. Ce as putea spune? Eu nu lucrez la Comitetul Olimpic, ca sa stiu cati bani s-au dat ca sa nu le lipseasca nimic fetelor de la lot, nu lucrez in Federatie ca sa stiu exact problemele lotului, cu antrenorii, cu sportivele, samd, nu lucrez ca antrenor ca sa observ indeaproape ce Dumnezeu le lipseste copiilor astazi. M-a rugat o domnisoara sa-i spun ce cred eu ca simte un sportiv intr-un astfel de moment?! Nu am fost in situatia de a nu ma califica la JO ca sa povestesc ce sentiment te incearca. Banuiesc ca-ti vine sa iei concursul de la capat de 100 de ori pana iti iese totul cum trebuie si ajungi la punctajul de care ai nevoie ca sa concurezi la JO. Din pacate, regula asta nu exista. Ai o sansa, daca ai ratat-o, mai poti incerca peste 4 ani.
Nu-mi pot imagina cum vor arata JO fara echipa de gimnastica a Romaniei. Inca mi se pare ca vorbesc despre o alta tara si nu despre tara mea.
Nu am citit tot ce s-a scris despre gimnastica in ultimele 2 zile, am aflat insa ca s-a vorbit destul de mult despre bani. Nu ma intelegeti gresit, nu cred ca sportivii de astazi trebuie sa practice sportul asa cum am inceput eu: in maieu si chiloti pt ca nu aveam costume de gimnastica, si cu un cal la sarituri care avea gauri in el, fusese la vremea lui un cal cu manere de la baieti. Dar ma gandesc, in situatia in care suntem, cu toti banii adunati si nu ne rezolvam problema cu adevarat. Sportul in scoala! Parinti care isi incurajeaza si isi sustin copiii sa practice sport! Mediul privat mult mai activ in fenomenul sportiv! Mass media care acorda atentie si tinerei generatii! Antrenori care-si fac meseria cu responsabilitate! Imi aduc aminte cu placere de doamna Veronica Ionascu, prima mea antrenoare de la Barlad, un om care si-a iubit meseria si dupa ani, intr-un moment de sinceritate, mi-a marturisit ca dumneaei a invatat gimnastica in sala, odata cu noi. Nu avea acces la informatiile pe care le avem astazi, citea din carti si posta in sala, pe pereti, elemente kinograma pt a le vedea/invata si noi. N-am plecat de la club catre lot facand Tzukahare, dar aveam o baza solida si corecta pe care s-a putut construi. Felicitari doamna Ionascu, si dumneavoastra, si d-nei Alice Gheorghiu.
Nu-mi da pace gandul ca am putea avea soarta Ucrainei. Nu cred ca exista iubitor al acestui sport care sa nu-si aduca aminte de Lilia Podkopayeva sau Viktoria Karpenko. O tara care a dat gimnaste de exceptie si care acum, aproape ca nu mai exista pe harta gimnasticii mondiale.
Asadar, nu cautam vinovati, este nevoie de un efort comun. Si va invit sa va alaturati oricarei initiative care-si propune sa aduca sportul romanesc unde ii este locul. Nu este cineva care sa nu poata face nimic! Astazi vorbim despre gimnastica, dar in curand, situatia se poate transfera la fiecare sport, daca nu vom beneficia de sustinere si implicare din partea celor care au puterea de a pune “punctul pe i”.
Eu imi voi face in continuare datoria de a promova si de a sustine sportul si sportivii, cu aceeasi pasiune cu care am lucrat si pana acum, si sunt sigura ca-mi voi recapata entuziasmul cand le voi vedea pe cele mici, concurand la cupa de gimnastica, pe care o organizez de 6 ani incoace. Abia astept! Nu ne lasam! Suntem talentati si capabili sa fim din nou la inaltime!”

Share:

Leave a reply

NEWSLETTER